~„Epoci amestecate – revizuirea colonialismului“

La aniversarea a două secole de la bătălia de la Austerlitz, unde Napoleon a învins armatele ruso-austriece, Chirac, urmaşul sau, a trebuit să ţină seama de doleanţa minorităţii din Antile, care i-a reproşat că Napoleon a reintrodus sclavia după ce Revoluţia Franceză o desfiinţase. Sărbătoarea n-a mai avut loc, o „pierdere colaterală” a controversatei legii, care prevede predarea în şcoli a rolului pozitiv al colonialismului în nordul Africii, Martinique, Guadeloupe etc.

Reacţia celor de stânga şi a preşedintelui Bouteflika e violentă şi a torpilat deja tratatul de prietenie dintre Paris şi Alger. Chirac nu poate însă să-i criminalizeze pe francezi reîntorşi din Algeria, din colonii. Se va alege o cale de mijloc. În şcoli se va preda rolul pozitiv şi negativ al colonialismului. Tinerii din colonii ajunşi la Paris, unde recent au dat foc la mii de maşini, nu vor beneficia de noul orizont educaţional, dar viitorii elevi nu-şi vor mai construii o conştiinţă de sine bazată pe anticolonialism. Care va fi soarta anticomunismului, socialismului?

Experienţa Franţei va face şcoală şi în ţările fost sau încă comuniste. Chestiunea e rezolvată în ţările romano-catolice, protestante, de la Ţările Baltice până la Adriatică. Ele sunt integrate în Europa/UE, coşmarul ortodoxo-comunist păzit de Armata Roşie a trecut. Însă ierarhia de partid şi de stat pe axa Moscova, Bucureşti, Belgrad era şi e încă o copie fidelă a soborniciei şi duhovniciei pravoslavnice. De aceea reabilitarea ortodoxiei – botezul lui Vladimir Putin, Ion Iliescu sărutând moaşte sfinte la TV – sunt fireşti, ca şi încrederea maselor largi populare în KGB, (neo)comunism şi socialism.

Datele socio-economice din Rusia şi România – colonii exportatoare de „energie creştină” (Putin) şi forţă de muncă în vest – impun o reevaluare a rolului negativ dar şi cel pozitiv a „dictaturii de dezvoltare”. Din 1989 natalitatea, durata medie de viaţă, nivelul de trai scad, învăţământul, sistemul sanitar se deteriorează în ţările ortodoxe, iar globalizarea nu le aduce mai nimic pozitiv. Va avea loc o apropierea reală între creştinii occidentali şi cei orientali, se va reuni axa Moscova, Bucureşti, Belgrad cu Roma, va fi depăşită Marea Schismă (1054)? Se va reface vechiul „Lagăr” ortodox?

Anticolonialismul şi anticomunismul abat încă atenţia de la fondul islamic şi ortodox al chestiunii, în timp ce China comunisto-confucianistă, care nu se confruntă direct cu problema religioasă, se dezvoltă vertiginos, devine o mare putere. Dar chiar dacă performanţele Chinei depăşesc cu mult pe cele din fostele ţări coloniale şi ortodoxo-comuniste, totuşi discriminarea nejustificată a creştinilor şi discrepanţa enormă între elita politică şi cea a oamenilor de afaceri şi ştiinţă vor acţiona negativ în viitor.

VIOREL ROMAN

Advertisements

%d bloggers like this: