Vasile Barbu: Casa românească de la Uzdin, un nou centru cultural românesc

Inaugurată oficial la 21 mai 2005 de către consulul României la Belgrad, Radu Băjenaru, „Casa Românească“ de la Uzdin, din str. Mihai Eminescu nr.104, reprezintă prima casă naţională românească din afara graniţelor patriei mame. În acelaşi timp, „Casa Românească“ de la Uzdin a devenit un veritabil centru cultural românesc, unde în permanenţă se succed acţiuni şi manifestări din calendarul spiritual al românilor de pe aceste binecuvântate plaiuri.

În incinta „Casei Româneşti“ se află: Biclioteca „Petru Mezin“, cu un fond de circa 4.000 de cărţi, Galeria „Torna, torna fratre“, Terasa poeţilor „Târgoviştea“, Camera muzeală „Sportul la Uzdin prin veacuri“, precum şi o bogată colecţie de piese muzeale folosite, cândva, în viaţa şi activitatea ţăranului uzdinean de zi cu zi şi o colecţie de port popular românesc şi tradiţionala „sobă“ (cameră) uzdinenţească.

„Casa Românească“ a fost donată în scopuri culturale Societăţii literar-artistice „Tibiscus“, în memoria tatălui lor, dr. Petru Dimcea, pictor şi scriitor, de către fraţii dr. Dorel Dimcea, medic specialist cardiolog din Nicosia (Cipru) şi Dan Dimcea, cercetător ştiinţific la marele concern IBM din Paris (Franţa) în domeniul inteligenţei artificiale.

Obiectele expuse sunt de o valoare evidentă, dar şi de o valoare spirituală concretă, fiind legate de sufletul românului de o viaţă întreagă.

În „Casa Românească“ se organizează mai multe manifestări culturale, precum: Concursul de recitatori „Buna vestire“, Simpozionul internaţional „Oameni de seamă ai Banatului“, Festivalul de creaţie literară în grai bănăţean „Todor Creţu Toşa – Petru Dimcea“, Colocviile literare „Trebuiau să poarte un nume“, Punţi de lumină „Târgovişte-Uzdin“, Festivalul internaţional de poezie „Drumuri în spice“, Întâlnirile scriitorilor în grai bănăţean…

Mulţi au ajutat la deschiderea acestui aşezământ cultural: unii muncind voluntar la amenajarea casei, alţii donând piese de valoare, iar alţii sprijinind acest act cultural aproape fără precedent la românii din Serbia. Dintre toţi aceştia, îi amintim pe fraţii dr. Dorel şi Dan Dimcea, Florian Copcea, Gheorghe Lifa, Doru Dinu Glăvan, Gheorghe Florescu, Daniel Petrovici, Valentina Ionaşcu, Gheorghe Popescu, Ana Petruceanu, Vasile Barbi, Mihail I. Vlad, Linţu M. Linţa, Adam Ionaşcu, Daniel Susa, Linţu Puia, Trifu Petroi, Todor Neda, Ana şi Nicola Uţă, Biljana şi Leontin Puia, Valeriu Grosu, Dorel Ionaşcu, Ioţa Bulic, Anişoara şi Nicuşor Sava, Nelu Maiovschi, Aurică Spăriosu, Pavel Bălan, Gheorghe Spăriosu-Aninie, Adam Ghermineanţ-Sendi, Silvius Şuboni, Constantin Puia, Ionel Stoiţ, Mărioara Petrucean, Livius Lepădat, Elena Maria Barbu, dr. Gligor Popi, Adela-Marina Magda, Gheorghe Onciu, Viorel Bosică, Bobiţă Mioc, Ion Vulpe, Radu Băjenaru, Todor Ghertinişan, ieromonah Ştefan Lupşici, preot Todor Miclea, dr. Viorel Luca, Maria Mărginean, Vasa Bălan, Dănuţ Drăghici, Florin Voivodicean, Vidu Velici, Viorel Onciu, Mărioara Sârbu, Dănuţ Jivoin, Gheorghe Dolamă, Marina Dolamă, Zoran Milosavljevic, Daniela Radu, Marinel Oalge, Daniel Cheţ, Mariana Oalge, Gheorghe Ţeruga, Marcel Bulic, Ion Bălan, Linţu şi Moisă Linţa şi alţii…

Serbia

VASILE BARBU


%d bloggers like this: