Agatia Brânda

Odă ţie

Nu mai simt nimic

şi, chiar doare

ne simţirea aceasta,

care e durere din

ne simţire.

Respir, şi te caut

prin fiecare celulă a trupului meu.

Unde eşti?!

Te provoc din nou

la un duel;

Te-aştept…

la răscruce de… gânduri!

Da! Doresc o provocare

în ne cuvintele mele

întortocheate parcă

ca un joc de puzzle.

O literă!… a… încă una;

un cuvânt!… o frază!… ce scrie?!

„ŢIE MĂ-CHIN… POEZIE!“

 

Odă poetului

Să scriu cu versuri de foc?!

Aş scrie, dar rima îmi scapă

Căci sângele-n mine s-adapă,

Din versuri cu rimă de foc.

 

Să scriu cu versuri de sânge?!

Aş scrie;

Dar nu vreau în mine a plânge

El,

Focul, ce-n mine s-adapă,

S-adapă cu versuri de sânge.

 

Calul nărăvaş

Călător spre neguri mereu

E gândul călare pe timpul golan

Departe la tine el zboară, şi eu

Scăpare nu am, scăpare nu am.

Popas nu mai face, ca un cal nărăvaş

Ce-aleargă în goană nebună, nebună

Că liber fiind, fără frâu, fără şa

La tine aleargă într-una.

Opreşte-te-o clipă, mai fă un popas

Aicea pe-aproape e o fântână

Adapă-te gândule, adapă-te până

Departe, departe el va fi rămas.

 

Zbor

Sunt o pasăre.

Sufletul îmi dă aripi

spre înălţimi.

Trupul mi-e uşor

şi simt fiorul blând

al vântului

care-mi mângâie penele moi.

Fruntea se înalţă de mândrie.

Sunt,

Eu.

Lui…

 

Prin pereţii trupului meu,

Am simţit sufletul cum se zbate

Implorându-mă;

sete de tine, dor de tine!

 

În acest templu

Cu ziduri nesfârşite

Mă rotesc în cercuri concentrice

Şi strig: libertate de tine!

 

Cu pumnii înfieraţi,

Sparg zidurile trupului meu

Să mă-nalţ spre libertate;

libertatea de tine!

 

Mă strânge această cămaşă de forţă

A trupului meu;

Din cuibul veşniciei acest suflet

imploră: libertate de tine!… sete de tine!

dor de tine!


%d bloggers like this: