~Sabin Bodea: Vasile Man – „Cuvinte care zidesc“

“Vasile Goldiş” University Press Arad, 2006, Postfaţă de Horia Ungureanu

Volumul de poezii „Cuvinte care zidesc“, apărut recent la Editura Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ Arad, purtând semnătura profesorului şi editorului Vasile Man, reprezintă a zecea carte din „biblioteca”‘autorului. Referindu-se doar la volumele de versuri, amintim că Vasile Man a mai tipărit „în preajma ta“, Ed. „Relief Românesc“, Bucureşti, 1981, „Darul luminii“, Ed. „Mirador“, Arad, 1999, „Nu doar duminica“, Ed. „Şcoala Vremii“, Arad, 2001, „Timp şi destin“, Ed. „Gutemberg“, Arad, 2002.

Am mai spus şi cu alt prilej, Vasile Man face dovada unui poet talentat, de foligram, scriind o poezie pe teme religioase, dar şi despre iubire, unde umanul se raportează în permanentă cu Divinitatea şi cu condiţia clipei cotidiene. Poemele sunt, de regulă, de mică întindere, condensând în ele o idee, un fapt. lată câteva exemple în acest sens: „Oamenii nu înseamnă apa,/ nici aerul,/ nici lumina,/ locuiesc doar o vreme,/ în împărăţia lor.// „ (Oamenii) sau: „Numai suferinţa/ o ducem/ până fa capăt// Bucuria/este mereu/ întreruptă//’ (Numai suferinţa) sau: „Legea nu e nouă/ de-a fi preţuit/ mai mult între străini/ decât „acasă”…/ Dar lasă!//“ (Legea nu e nouă). Poemul nu ne aduce nimic nou, în sinea lui, dar ultimele două cuvinte, „Dar lasă?“ cuprind o întreagă filozofie de viaţă: omul e dator, atunci când are sentimentul datoriei împlinite, să meargă mai departe, pe poteca trasată, chiar dacă, în acest drum, spinii îsi arată nimicnicia.

lată încă o poezie scurtă care refleciă durerea cotidianului anost: „Când oamenii „muşcă”/ decât câinii/ mai rău,/ Se face noapte/ în jurul tău.//“ (Când oamenii).

Nostalgia plaiurilor natale si „vinovăţia” plecării din sat se revarsă în poemul „Mă simt vinovat“: „Mă simt vinovat/ că nu mai vădi înflorind pomii/ din sat,/ de prea mulţi ani,/ de când am plecat.. //“

Să ne oprim puţin şi la ciclul al ll-lea al volumului, „Cununa de spice“. Şi aici, ca de altfel în întreaga poezie semnată de Vasile Man, întâlnim poeme scurte, unele condensate doar în propoziţii sau fraze, ca nişte sentinţe. „Crucea“: „Crucea nu înseamnă/ doar moarte,/ ci şi înviere!//’] „Poezia“: „O mână întinsă/ Spre cer.//“; „Miracol şi modestie”: „lsus,/după ce vindeca/un bolnav,/îi zicea:/ „Să nu spui la nimeni!…”//’; „învinge!”: „învinge răul prin tine,/ Puterea iubirii e-n tinef; „Mărţişor”: „Mărţişor de zăpadă/ împletit cu sânge/ Un ochi îmi râde/ iar altul plânge…//“.

În încheiere, cităm un fragment din „Postfaţa“ semnată de scriitorul Horia Ungureanu la volumul lui Vasile Man, care, recent, a fost sărbătorit pentru frumoasa vârstă de 70 de ani: „Poemele lui Vasile Man sunt „fulgerări“ lirice, care vorbesc, în puţine cuvinte, despre „bunătate“ (…), despre statornicia iubirii, despre singurătate (…), despre libertatea de a fi altfel decât ceilalţi, despre regrete (…), despre puterea cuvântului (…) adică despre tot ceea ce este etern uman.“ (n.n. Parantezele ţin loc de citate), tot de aici aflăm că Vasile Man provine dintr-o familie unde se pune mare preţ pe cuvântul lui Dumnezeu, două surori fiind căsătorite cu preoţi, a treia este semnatară de volume de poezii religioase. Totodată, autorul este licenţiat şi în… Teologie.

Poezia… ca şi omul… Dincolo de simplitatea aparentă, sălăşluieşte un optimism incurabil, care lasă în urma sa o undă de modestie, de aplecare spre frumos, spre esenţe.


%d bloggers like this: