~Petruş Andrei: Adina Enăchescu – „Din nou acasă“

(Editura „PERPESSICIUS“ Bucureşti, 2006)

„Noi am invatat rostire/ Intr-o limba-n nemurire“

Am cel putin trei motive sa scriu despre volumul „DIN NOU ACASA“ al poetei Adina ENACHESCU:

– in primul rand ca numele poetei imi este cunoscut din revistele literare;

– in al doilea rand, pentru ca prefata volumului este semnata de renumitul Marcel CRIHANA si un asemenea certificat de valoare impune;

– in al treilea rand, pentru ca Academicianul Constantin Ciopraga, ilustrul meu profesor, i-a scris o recomandare pentru ca poeta sa fie primita in Uniunea Scriitorilor.

Dar eu am un al patrulea motiv sa scriu despre poezia Adinei ENACHESCU, anume, acela ca poezia sa este valoroasa, iar poeta este reprezentativa pentru lirica feminina contemporana.

Cele 17 volume aparute pana in prezent, sub semnatura sa, alcatuiesc deja o opera impresionanta. Suntem si noi de aceeasi opinie, cu a prefatatorului Marcel CRIHANA ca volumele de versuri „DIN NOU ACASA“ si „ECOUL TOAMNEI“ sunt o „reusita estetica indiscutabila“.

Cititorul avizat intalneste in poeziile acestui volum teme si motive majore:

-originea limbii si poporului roman (DIN NOU ACASA – „Permanente“)

– dragostea de Tara, si de Neam, dragoste cazuta in dizgratie in zilele noastre, ba chiar prilej de josnice ironii din partea tradatorilor de Neam si Tara:

„Tarana Sfanta a locului dintai“, „Iar noi locului ne tinem“.

– elogiul inaintasilor, al razvratitilor precum si al figurilor de basm: „Rememorare“, „Codana cu vadra pe cap“;

– raiul copilariei: „Sub teiul copila-riei“, „Otasaul Copilariei“;

– satul romanesc in sarbatoare, poezia obiceiurilor si a traditiilor milenare: „Satul“, „Satul meu Talvaci“, „Coborarea din povesti“, „Hora costumelor la Pietrari“, „Asta e hora de mana“, „Alunelul“, „Ciuleandra“, „Perinita“, „La baba Floarea“, „De-a surata“, „Busuiocul de sub perna“, „Masa cu dar“, „Hora miresei“, „Barbieritul mirelui“, „Invelistul miresei“, „Hora miresei“, „Rasturnarea vedrei cu apa“, „Soacra, soacra“;

– mitul jertfei zidirii, Monumente arhitectonice, locuri si localitati pitoresti: „Manastirea Govora“, „Florile Govorei“, „Biserica Ingerilor de lumina“, „La Babeni“, „La Dragasani“, „Horezu“;

– motivul dorului: „Cine-a zis dorului dor“, „Lung e drumul dorului“,;

– poezii de inspiratie religioasa, colinde si cantece de stea; poezia obiceiurilor de Anul Nou: „Steaua“, „Mos Craciun“, „Capra“, „Cu ursul“, „Lerui, Doamne, Ler…“, „Sorcova“, “ Cantec de Inviere“;

– poezii dedicare unor prieteni literari, unor mari personalitati sau genii ale artei si culturii romane si univer-sale:”Coloana lui Brancusi“, „La poarta sarutului“, „Masa tacerii“, „Batranii-carti de intelepciune“, „Tarana“, dedicata lui Dinu Sararu, „Ce harnici maini”(dedicata Gheorghitei Maleanu), „Dar dumneavoastra ati ramas aici“ (dedicata domnului Gheorghe Deaconu);

– poezii inspirate din obiceiuri tiganesti: „Hai sa-ti ghicesc norocul“, „Descantece tiganesti“;

– poezii de inspiratie folclori-ca:”jelui-m-as, jelui…“, „Canta cucul de rasuna“, „Ce-ai crezut , lume, ca-mi faci?“, „Ana, Ana si iar…Ana“, „te-au tradat, Manole, fratii“, „Ana, dorul mei si-al tau“, „As vrea prin lume s-apuc“, „Lie, Lie, ciocarlie“, „Ciocarlia“, „Descantec de boala“, „Descantec de fata mare“, „Descantec de dragoste“, „Descantec de deochi“, „Cununiile legate“, „Descantec de desfacere a cununiilor“, „Papusa de ceara“, „Mi-ai lasat Doamne, saraca“, „Singurica-s pe pamant“;

– poezia evenimentelor insemnate din viata poetei, dorinte, sperante, idealuri:”Coronita“, „Cu sorcova“, „As vrea“, „mai lasa-ma, Doamne“, „Ramaneau in urma anii“, „Si-oi pleca, lume, din tine“;

– sentimentul trecerii timpului, senectutea, extinctia, supravietuirea prin poezie: „Tarana sfanta a locului dintai“, „Otasaul copilariei“, „Satul meu Talvaci“, „Biserica ingerilor de lumina“ („Izvorand poeme ce le-am dat pe ape/ Printre nuferi galbeni ca sa ma ingroape“), „Intalnire, peste anicu fiii satului“, „La Dragasani“, „Sorocul din palma“, „Cu sorcova“, „Coronita“, „Mos Craciun“;

– lirica erotica: „Seara-n poarta doar cu tine“, „Nunta la Talvaci“, „Se duse zborul“, „te vedeam prin Ramnic, vara“, „Te-am iubit cum nimeni alta“, „Nu am plans“, „Cum veneai sub ceruri line“, „Mai lasa-ma“, „Nicio data n-am sa te mai vad“, „Trista ca si Ofelia“, „E prea tarziu“, „Nu ma lasi sa dorm si-acum“.

Intimidati de agresiunea vulgului, de asaltul minoritatilor de tot felul (nationale, religioase, sexuale), asupra majoritatii, putini comentatori de poezie vorbesc la ora actuala si despre valoarea estetica a acestora. Cand si televiziunea si presa (in)dependenta sunt atat de nocive pentru tanara generatie, poetii trebuie sa fie acei ingeri coborati vremelnic pe pamant pentru a urca, pe o scara de lumina, in Imparatia Cerurilor de unde au venit.

Asa cum nu ne parasim mama pentru alta mai frumoasa, nici Tara in care ne-am nascut nu trebuie lasata de izbeliste „Tara cu povesti si codrii“ a fost de-a lungul timpului, „batuta de vanturi“ dar ea „s-a luptat cu vitejie/ invingandu-l pe dusman“. Jerta de sange a strabunilor ne cere „s-o aparam si s-o iubim“ mereu si sa transmitem si celor de maine aceste idealuri.”Tarana locului dintai“ sa ne fie intotdeauna sfanta.

Universul copilariei a fost mereu izvor de inspiratie pentru toti creatorii de frumos artistic, fie poeti, fie prozatori: „Sub teiul copilariei, petrecuta in comuna Pausesti-Otasau“, oadat cu florile albastre, infloreste si sufletul poetei: „Stam sub teiul verii sin-nfloream in mine,/Pasari de luminastraluceau in crang/zumzaiau pe dealuri fluturi si albine/Eram o copila si-mi venea sa plang.

Nostalgiile Adinei ENACHESCU amintesc de cele ale lui ESENIN, Goga, Cosbus sau Labis: copilaria, satul, teiul, jocurile copilariei ii readuc in ochi si-n versuri lacrimil de altadata; nostalgii firesti, pentru ca a apus o lume cu frumusetile ei, inlocuita de alta din acre aceste frumuseti lipsesc; de pilda frumusetea jocului „Perinita“ si aceste ganduri ale zvapaiatei fete: „Prinde-ma si ma saruta iar/ Caci batista ti-aruncai pe umar/ Arde-mi carnea buzelor de jar/ Cu saruturi lungi fara de numar.“

Precum, altadata, Mihail Kogalniceanu, putem spune si noi cu mandrie ca avem destule frumuseti arhitectonice pentru care s-au jertfit artisti de geniu, ca sa se gaseasca si la noi „sujeturi de scris“. Sub pana poetei reinvie plansul Anei, vesnicind in ziduri sfinte, si litania mesterului Manole: „De la Arges mai in jos/ unde e un mal frumos/ Si-acolo zidire, alta,/Mai frumoasa, mai inalta/ sa ridici tu inspre stele/ Iar Ana sa doarma -n cele/ Ziduri albe, de lumina/ Precum crinul in gradina“ (Manole, fantana ta“.

Am dat curs invitatiei poetei si, dintre frumoasele poezii de dragoste, m-am oprit la “ Nunta la Talvaci“, un fragment din „Cantarea cantarilor“, sau continuarea „Replicilor eminesciene; o citam in intregime pentru ca cititorii sa participe, impreuna cu noi, la o nunta ca-n povesti (de dragoste):

„Ce frumoasa esti, mireasa cu vesmante de nea/ Cu ochi mari adanci ca o racoroasa fantana!/ In curand te voi prinde de mijloc, de mana/ Si vei fi, sub ceruri, numai a mea!/ Ce dulce esti, iubitul meu aramiu!/ Privirea ta ma strapunge si doare/ De parca m-ai lovi peste obraz cu o floare/ Ori apa, cu pumnii, ai arunca peste mine-n pustiu!/ Nu este alta pe lume ca tine, stiu bine,/ Cu gene matasoase, arse de vant,/ Cand , dimineata, urca la ceruri un sfant/ Imprastiind peste umerii tai, albastre lumini!/ Vino, iubite, pasii tai ii grabeste, grabeste!/ Salta peste dealuri amirosind a rasina!/ Iata, te astept cu inflorita-mi gradina/ S-a framanti asa cum inima ta o doreste!…“

Lipsa de spatiu ne impiedica sa comentam poeziile fiecarei teme amintite. Nu putem insa incheia aceasta prezentare fara a face cateva precizari:

Impreuna cu poeta Adina ENACHESCU aflandu-ne „DIN NOU ACASA“ in poezia romana contemporana, vedem in apa clara aerului de munte sclipind, sub raza soarelui, pe patul de nisip, fire de aur din marea poezie:

„Si ma simteam, pe atunci, ca macul tanar/ Cand infloreste-n lanul cel de grau („Rememorare“).

„Stam sub teiul verii si-nfloream in mine,/ Pasari de lumina straluceau in crang“ („Sub teiul copilariei“).

„Prin paduri de carpeni si de fagi albastri,/ Hohotind pe malul raului cu flori,/ Alergam copila, dupa fluturi galbeni; / ma prindeam cu mainile de nori“. (…) Astazi vremea este ca odinioara/ Otasaul curge sopotind sub stele/ Intr-aceleasi maluri, peste pietre albe,/ Peste amintirea tineretii mele“ („Otasaul copilariei“).

„Vuia padurea alba de zapada; /Albine aurii ma adormeau in saga…/La Baba Floarea, prin paduri albastre,/ Copilariei mele i-am fost draga!“ („La Baba Floarea“).

„Erau, pe-atuncea, vremurile dulci/ Si-mi inflorea in inima-o icoana“ („Biserica Ingerilor de lumina“).

„Izvorand poeme ce le-am dat pe ape,/ Printre nuferi galbeni, ca sa ma ingroape , ca sa ma ingroape“ („Satul meu Talvaci“)

„Vino, dragul meu, spre seara/ La portita din livada/ Nimenea sa nu ne vada/ Ca mi-e inima amara!“ („La poarta sarutului“).

„Am crezut regina ca voi fi in viata,/ Voi urca spre ceruri precum via;/Dar din multe toate mi-am ales doar una/ Cea mai draga mie mie POEZIA“. („Sorocul din palma“).

„Codana cu solduri de miere de tei,/ Cu sprancene mai negre ca mura/ Cine-i cel care in ierburi te-aseaza/ Zdrabindu-ti incet coapsele, gura?“ („Codana cu vadra pe cap“).

„Doar tu, POEZOE, vei mei fi pe lume,/ S-amintesti acelor care vor mai fi,/Despre o lumina ce venea-ntr-o zi/ Ca sa se aseze, iata, pe-al meu nume“ („Mos Craciun“).

Din aceeasi familie cu Ion Barbu, poeta-matematician scrie o poezie armonioasa, de factura clasica, avand un larg registru de inspiratie. Opera Adinei ENACHESCU a adaugat noi pagini la monografia cosbuciana a sa-tului romanesc, cel de la sfarsitul mileniului al doilea si inceputul noului mileniu. Poezia sa elogiaza iubirea fata de Tara, fata de credinta,, fata de creatia populara, fata de intreg tezaurul material si spiritual al romanilor. In lirica erotica, poeta este romantica, dragos-tea ei fiind „pana la moarte si chiar dincolo de ea“.

Stilul sau poetic este aristocratic, elegant, lipsit de stridente care ar atrage aplauzele „Canaliei de uliti“.

Gradina Adinei ENACHESCU este multicolora, in ea inaltindu-se spre lumina numeroase flori…de stil: epitetul, ornat, comparatia proaspata, metafora subtila.

Este o placere rara sa citesti, in zilele noastre, cand proza stricata trece drept capodopera lirica, poezii ca si cele scrise de Adina ENACHESCU.


%d bloggers like this: