~Marian Chirulescu: Emanoil Toma sau „ameninţarea cu… pamfletul“

Prahoveanul Emanoil Toma (n.1944) este cadru didactic (inclusiv director de şcoală), dar este şi scriitor, prezent, din 2000 până acum, cu 12 volume, precum şi cu materiale apărute în presa cotidiană locală sau în reviste culturale şi literare din judeţ şi din ţară. Creaţiile sale literare cuprind poezii, romane, proză scurtă, publicistică (editoriale, interviuri).

Persoană incomodă, cum se autocaracterizează într-un interviu, Emanoil Toma păstrează în proză latura realist-satirică, swifteiană, aspect regăsibil şi în modul în care editorialistul îşi concepe energicele articole strânse acum, în volumul „Sub ameninţare: Pamflet“ (Ploieşti, Printeuro 2006, 148 pagini), articole apărute în săptămânalul „Oglinda Câmpinei“, în perioada 2000-2005.

Titlul volumului, percutant, incisiv, poate avea, eventual, două sensuri: ameninţarea asupra cetăţeanului obişnuit, a ţării sau a vieţii internaţionale din partea unor factori destabilizatori sau/şi ameninţarea ve-nită din partea pamfletarului de-a spune adevărul, de-a demasca situaţii, cazuri, racile (Numai să nu trageţi, dom’ Semaca!).

Temele celor aproape o sută de editoriale şi pamflete cuprind referiri la situaţia naţiunii române (politică, economică, socială, culturală), dar şi la viaţa politică şi militară internaţională, pentru că „Românul face politichie. Până nu aşează pe căprării viitorul ţării, nu serveşte masa de seară. Până nu înjură, nu reuşeşte să-şi pupe nevasta. Cerul patriei este plin de dumnezeii mamelor celor aflaţi la putere, pentru că s-au pus Ei pe picioare şi Ţara pe brânci“ (pag. 5).

De aici pornind, autorul îşi focalizează obiectivul critic al editorialelor sale pe: „mânăreala“ din alegeri, „căderea în gol“ a ţării, „turnătorii“ patriei, umilirea românilor prin magazinele second-hand, dar şi pe criminalii de război, de ieri şi de azi, pe lipsa de asistenţă socială faţă de oropsiţii sorţii, pe trădare, pe violenţă şi manipularea prin mass-media („Nimic nu este mai coruptibil decât sufletul copiilor. Nimic nu este mai dezgustător decât să-ţi transformi propriile progenituri în fiinţe dependente de drog, de sex, de crimă“ – pag.29). „Strechea migrării“ politice, centrele de putere internaţională în perspectiva globalizării (inclusiv a cincia putere, cum o denumeşte Emanoil Toma – „pecinginea pestilenţială“ a cartelului crimei organizate), privatizarea ca „tun adevărat“, neimplicarea preoţimii ortodoxe în viaţa socială, incitarea la rasism şi antisemitism, starea armatei („goi în ploaie!“, în faţa posibilului terorism), poziţia intelectualităţii în postcomunism sunt alte aspecte la care se opreşte autorul.

De o actualitate deosebită, în contextul „dosariadei“ de azi, se dovedeşte pamfletul „Miluieşte, doamne, robii tăi!“, sau, în acelaşi context politic de azi, însă în cel internaţional, terorismul („mahomediada împotriva civilizaţiei”) în pamfletul „Busheala“.

Unele editoriale sunt la stadiul de editorial critic al momentului, cele mai multe devin cu adevărat pamflete (stil, temă, mod de interpretare, limbaj). Exemplificăm prin câteva care mi s-au părut foarte bune: „Gravidul zilei“ (fabulă-pamflet despre raportul etnic minoritar-majoritate naţională), „Patologia indusă“ (pe tema îmbogăţirii ilicite şi a parazitismului economic), „Goarna lui Gherman“ (pe ideea integrităţii teritoriale naţionale), şi, mai ales, „Chemaţi dezinsecţia! – manifest“ (despre demnitatea cadrului didactic).

Emanoil Toma îşi concepe editorialul pornind de la o realitate resimţită colectiv, de la o ştire, de la un eveniment, de la o imagine de film, de la un citat biblic, de la o amintire din copilărie. Titlurile sunt alese cu grijă, stârnesc râsul şi îndeamnă de a li se descifra target-ul (aici „simţul“ managerial, de-a evidenţia produsul, este evident), iar enunţurile incipiente pun în temă cititorul cu tema pe care o va dezvolta ulterior, în text.

Limbajul pamfletarului este pedant, dar, când este cazul (doar avem pamflete!), îmbină aici termeni argotici sau expresii colocviale: liderul face „bezele privitorilor“, zărghiţi, „16 ani de masochism şi menopauzism politic“, „se dau grande“, „noi, cetăţenii de rând, marii muritori de foame ai patriei noastre iubite“ (paştisarea ironică a unei lozinci comuniste patriotarde), streche, ofuscaţi, căsoaie, „tot scremutul nostru, toată papagaliceala“, goange, s-au fleşcăit, amărăşteni, interesul „colcăie“, un ziar local se numeşte „Balsam de vânturi“, „mierismul“ – ca principiu economic, etc., etc.

Nu am discutat aici unele idei sau opinii politice ale autorului, simpatiile sau părerile critice despre unele figuri politice, partide, grupuri, pentru că nu asta ne interesează. Partizanatul politic (uneori evident în paginile cărţii) rămâne un drept cetăţenesc şi dacă nu devine „ameninţător“, poate fi exprimat într-o ţară democratică. Relativismul sau adeverirea o lăsăm viitorului.

Ancorarea directă în realitate, exprimarea majoră şi susţinerea argumentată a ideilor sunt atuuri ale editorialistului Emanoil Toma. Calităţile de scriitor, de prozator satiric dau stilului său caustic forţa necesară pentru conceperea unor adevărate pamflete (nu înseamnă că este, deja, un Arghezi sau Nicu Boaru!). Trebuie spus că, multe din opiniile exprimate de autor în urmă cu o perioadă de timp îşi menţin valabilitatea sau, şi mai rău pentru noi, românii, se confirmă, se perpetuează şi azi. Autorul nu se vrea un vizionar, un Mafalda de Câmpina, dar simte pulsul evenimentelor, ajunge la „miezul“ (amar) al lor, le expune, le disecă stoic, critic şi corosiv, sperând în îndreptare. Editorialistul, rodat în presă, are de partea sa originalitatea stilistică-literară incontestabilă. O lume alienată, alunecată în derizoriu şi malefic, ne întâmpină din paginile publicistului, prin articole care numai la haz de necaz nu te îndeamnă! De citit şi de luat aminte!

MARIAN CHIRULESCU


%d bloggers like this: