~Al. Florin Ţene : Revista ” Dor de Dor ” -cuvântul creativ românesc în taina veşniciei

La apariţia revistei „Dor de Dor“, a cărei redacţie se află într-o localitate rurală din bărăganul câmpiilor mănoase la subţioara căruia visează Dunărea mafea, mi-am zis: – lată, Dumnezeule, mai există o speranţă că vâna viguroasă a ţăranului român nu dispare!

Cu fiecare apariţie nouă, revista a devenit un „fluviu ce vizează oceanul“, adunând în paginile ei scriitori din toate colţurile ţării, care, în lucrările lor, păstrează spiritul tradiţionalist al românului.

Şi mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că ctitorul si sufletul acestei publicaţii este Marin Toma, scriitor de mare sensibilitate, iar ca bucuria să fie şi mai mare, am constatat că revista „Dor de Dor“ apare în localitatea rurală, denumită atât de inefabil „Dor Mărunt“, cuvânt compozit ce ridică sentimentul românesc la rang de religie.

La aproximativ un an de la apariţia revistei, la propunerea mea, inimosul „cioplitor în verb“, adică Marin Toma a acceptat să organizăm concursul de poezie şi pictură „Dor de Dor“ – prima ediţie. În urma acestui concurs şi a materialelor strânse pe o perioadă de timp, şi printr-o selecţie riguroasă, a luat naştere această „Antologie“.

În condiţiile integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, unele tradiţii ce se mai păstrează în mediul sătesc vor dispare sau se vor estompa. Datorită acestui fapt, meritul revistei „Dor de Dor“ şi al acestei „Antologii“ este mai mare, deoarece încearcă să reverbereze, peste timp, sentimentul românesc, să se constituie într-un „ceasornic al deşteptării noastre“, cum ar spune criticul literar prof. dr. Marin Barbu.

Poeziile publicate în această antologie ne îndeamnă să credem că spiritul românesc va exista atâta timp cât poeţii mai construiesc la zidirea României. Versurile acestor poeţi proveniţi din România profundă, care zidesc în tăcere demagogia în reflectoarele rampei oficiale, se încarcă de vise ca pe vremea lui Pinder sau a gândirii lui Eminescu.

Literatura publicată de această „Antologie“ se înscrie noul curent, pe care l-am denumit, proglobmo-dernul. Acest curent promovează dreapta măsură între imobilismul esentialist şi noutatea, care nu neaga continuitatea, ba o promovează, în acest context, revista „Dor de Dor“ devine o publicaţie de avangardă al proglobmodernului, prin însuşi faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiţionale. Prin urmare, discursul proglobmodernului, promovat de revista „Dor de Dor“, condusă de Marin Toma, şi această „Antologie“ nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce asistă la propria sa naştere“ (M. Foucaud).

Textele cuprinse între coperţile acestei „Antologii“ reanimează trăirea omului crescut în natură, când Sacrul cunoaşte supremaţie deplină în propria-i existenţă.

Acest mănunchi de creaţii literare „reaşează-în-fiinţă“, cum bine zice Artur Silvestri în „Noi ne aflăm în taina timpului nemărginit”, fiinţa românească, care este „suma tonului fundamental presimţit în fiecare din sunetele individuale“.

Antologia de fată este o simfonie dedicată satului, sufletului şi spaţiului românesc, exprimată prin voci distincte, fiindcă în fiecare din aceşti autori sălăşluieşte o doctrină proprie despre neamul din şi în care s-a născut.

Un merit în a face auzită această simfonie cu tonalitate de doină îl are „dirijorul“ ei, Marin Toma.

Paginile acestea ne conving că scriitorul român, care abordează „fiinţa românească“ în spiritul ei ne dă speranţa că poporul român se află „în taina Timpului Nemărginit“, chiar dacă la Poarta Cetăţii lui Decebal bate „oastea“ globalizării.


%d bloggers like this: