~Elisabeta Iosif: Misterele destinului – Destăinuirile unui boier de viţă veche

In fata mea se afla un barbat inalt, cu o infatisare placuta, cu barba de patriarh. Nimic nu trada personalitatea puternica si complexa ce urma sa o descopar, desi stiam cat de mare actor si regizor era. Urmarindu-l in timp(uneori invitata sa-i vad creatiile) am descoperit colectionarul de arta Dan Nasta, o pasiune mistuitoare, tarzie. Si totusi, urmandu-si destinul, la cei 88 de ani nu s-a oprit aici. Are de indeplinit o misiune transmisa de stramosi. De unde vine aceasta menire?

– Am descoperit ca am fost un personaj de Curte. De fapt, am acte. Un stramos al meu a fost logofat la curtea domnitorului Matei Basarab(1633). Bunicul tatalui a fost innobilat de austro-ungari la Viena, baron(1870). Probabil ca familia sa de aromani era solida. Se ocupa cu comercializarea blanurilor si a servit cu constinciozitate acea dinastie . Au fost pretuiti.

•– Din logofeti si baroni s-a nascut in secolul al XX-lea , mai intai, un actor.

– Mi-am descoperit horoscopul. Fiecare perioada mi-a oferit o alta menire. De fapt, eram avertizat ca, in jurul varstei de 50 de ani, voi avea un accident (si asa a fost) , care ar putea fi mortal, iar daca voi scapa cu viata am sa traiesc foarte mult. Probabil si cu alt destin.

– Eu cred ca ati fost si ati trait la curtea lui Constantin Brancoveanu.

– S-ar putea, daca ma gandesc bine…Poate de aceea, cercetez cu pasiune, de douazeci de ani, perioada in care a trait si m-am ambitionat sa–mi asum restaurarea palatelor sale, ridicate cu intelepciune si cu un scop precis. Am preluat aceasta sarcina , mai ales cand am vazut ca nu se ocupa nimeni de ele.

– Sa revenim la ceea ce a fost actorul si regizorul Dan Nasta la teatrele bucurestene „C. Nottara“ si „National”

– Stanislavschi spunea ca viata in teatru e metru cub de visare. Pana in 1990, as fi avut probleme , daca in viata imediata nu as fi fost ascuns in interiorul teatrului, in imaginatia unui scenariu, cu situatii si personaje imaginare pe care tu, actorul le instrumentezi si uneori te inru-desti.

– Cu ce autor si cu ce perso-naje v-ati asemanat?

– M-am inrudit cu Cehov. Are personaje interesante, toate doritoare de destin nobil, inalt si datorita vremurilor in care au trait;acel destin al lor nu s-a rea-lizat, ci a fost in cadere.

– Ati fost si un regizor renumit in secolul al XX-lea. .

– Iar azi imi place sa regizez viata la curtile domnesti (sau boieresti), cu alaiurile lor, cu personaje imaginare…

– De ce Brancoveanu?Cum a renascut vocatia de personaj la curtile domnesti?

– Brancoveanu m-a cucerit ca artist-creator, iar ca om, prin actul sublim al jertfei pentru ortodoxie, savarsit impotriva dominatiei turcesti, stapanind la nivelul divinitatii. spiritual celelalte tendinte religioase, prin valoarea suprema a sacrificiului de sine, slujind pe Dumnezeu. A ridicat prin viata si prin moarte omenirea

– La cei 88 de ani ai dumneavoastra este un sacrificiu sa va dedicati unei atat de complexe personalitati. Si, poate, sa-i indeliniti dorinta…

– Pentru un mare print al Renasterii, pentru un sfant, fac acest efort. Sfintii incorporeaza eternitatea. Iata secretul acestui destin.

– Dar al colectionarului de… destine, Dan Nasta? Ce secrete ne mai ascunde destinul dumneavoastra la 89 de ani?

– Deocamdata, m-am dedicat reinvierii vietii unui conac boieresc. Si eu am fost candva…prin stramosi. Casa boiereasca a lui Udriste Nasturel de la Heresti, prin grija Muzeului Taranului Roman, s-a reconstituit. In istorie exista un fel de parteneriat intre tarani si boieri. De aceea, am contribuit la inaugurarea, aici, a „Muzeului boierului roman“.

– S-a lansat acest generos proiect cu o“ Nunta la Heresti”Un adevarat spectacol de sunet, lumina si imagini, pe care l-ati gandit si l-ati regizat cu fastul, dar si cu simplitatea unei nunti taranesti, in acelasi timp de o noblete pe masura. Multe carpete taranesti din colectiile Dumneavstra au incalzit acel spatiu de piatra; vorbesc de alt destin, cel de colectionar

– Carpetele transmit esenta vitala a unei viziuni cosmice vazuta de taranca romana prin intregul sau univers. Le-a decorat, iar acum fac parte din zestrea umanitatii. Au captat naturi diamantine, asa cum lumina soarelui se incorporeaza intr-un diamant.

– Casa de piatra Udriste Nasturel, monument arhitectectonic din secolul al XVII-lea, a initiat astfel desfasurarea unor spectacole denumite „serile de la conac“, reanimand spiritul ci-vilizator. Vor urma serile Balacenilor, Cantacuzinilor, ale boierilor Ghica sau Sturdza. Pagini de istorie, dar si de actualitate. Si acest aspect reprezinta secrete de misterioase destine. Ce mistere mai deslusiti?

– Imi doresc sa reabilitam Palatul domnesc de la Sambata de Jos, ultima curte brancoveneasca pe care Brancoveanu a gandit-o , in caz ca trebuie sa se adaposteasca de turci. E in ruina. Aceasta dupa ce, in 2007, se va termina restaurarea Palatului de la Potlogi, unde am creat pentru fiecare camera o unitate metaforica a vietii , in mijlocul universului taranesc. O curte culturala , cu un Muzeu al traditiei si al umanitatii. Dumnezeu sa ne ajute sa facem acest dar de la Potlogii neamului romanesc si, in acelasi timp, memoriei iluminatului domnitor Constantin Brancoveanu, deschizand drumuri ale specialistilor si vizitatorilor europeni.

– La aproape 89 de ani regizorul, colectionarul de arta Dan Nasta, director onorific la Palatul de la Potlogi, ne dezvaluie vocatia sa de restaurator de monumente brancovenesti, chiar daca numai prin reconstituirea atmosferei de epoca din palate domnesti si case boie-resti. Sa ne rugam sa fie lasat sa-si implineasca destinul.


%d bloggers like this: