~Amedeo Caftangioglu: În deşertul Atacama, cu Ioan Paul şi Cornelis Escher, măsurând infinitul

Când eşti în perioada experimentelor nu este nici o primejdie să ai preferinţe ori să venerezi, admiri opera unui artist, scriitor, poet, filosof, muzician, mai ales când la o vârstă tânără ai mentalitatea de învingător, o imaginaţie debordantă şi un IQ peste medie.

Aproape toţi viitorii artişti, la această vârstă (16-21 ani), îşi aleg idoli, vedete, care corespund fixurilor lor. Chiar şi eu, UN TÂNĂR DE DEMULT, am preferinţele mele în materie de arte plastice, iar Vincent van Gogh şi Nicolae Maniu rămân în topul meu personal pe primele locuri.

Dar ce te faci când te numeşti IOAN PAUL COLTA şi ai 20 de ani şi 5 expoziţii în străinătate şi România, toate personale, expoziţii ce anunţă că acest tânăr artist plastic arădean va spulbera, în numele binelui, orice limită, pronostic, având în vedere că mulţi pictori, care la 60 de ani nu au o operă atât de valoroasă, precum cea a tânărului IOAN PAUL COLTA. De acest lucru m-am convins, nu numai eu, ci toţi cei care au fost prezenţi la vernisajul celei de-a 5-a expoziţii personale de grafică în miniatură, al tânărului pictor, expoziţie vernisată la Galeriile Turnului de Apă din Arad, în data de 7 septembrie 2006, ora 18. Având în vedere că numele COLTA este demult timp o „marcă înregistrată“ în artele plastice europene, acest lucru a atras la vernisaj crema intelectualităţii arădene, chintesenţa culturii plastice arădene, inclusiv scriitori, poeţi, sculptori, doctori, colecţionari de artă, mass-media, critici şi mari consumatori de cultură.

Cuvântările vernisajului au fost rostite de maeştrii GHEORGHE SCHWARTZ, scriitor şi prof. universitar, HORIA TRUŢĂ, patronul Galeriei, şi legendarul COLTA ONISIM, pictor, scenograf, gânditor de calibru şi, în acelaşi timp, tatăl lui IOAN PAUL.

Ce-am văzut, de fapt? Un serial în grafică cu acuarelă şi o temă subiect, la baza căreia, ca experiment, dar mai degrabă o empatie, vis-a-vis de trei meşteri ai artelor plastice europene: PAUL KLEE, JUAN MIRO, GUSTAV KLIMT, interpretate într-o viziune personală de excepţie cu idei narative inspirate din inocenţa copilăriei, într-o manieră abstractă figurativă.

Expoziţia a fost, totodată, o confesiune creativă unde IOAN PAUL COLTA a demonstrat că pentru el nu există repertoriu tehnic care să nu poată fi abordat, inclusiv miniatura Renaşterii, şi a Orientului.

Un merit colosal, al tânărului, viitor geniu, maestru, e acela că în plin proces de manelizare intenţionată a culturii româneşti, IOAN PAUL COLTA triumfă prin originalitate, puritate, tradiţie, constituind alături de tatăl lui, COLTA ONISIM, un capitol special, inconfundabil în cultura şi arta plastică românească, purificând şi protejând permanent spiritul uman, cultura, de kitschul abject, vulgar, ordinar cât şi de cultura de mahala, retardată, anonimă şi odioasă.

AMEDEO CAFTANGIOGLU


%d bloggers like this: