~Traian Galetaru: Revistă sau carte?

Am parcurs, prin bunăvoinţa poetului SABIN BODEA, director şi redactor-şef, ultimul număr apărut, triplu, al publicaţiei arădene Viaţa de pretutindeni: 9-10-11, octombrie-decembrie 2005. Acum, mă aflu în fata dilemei: de fapt, ce am citit, o revistă sau o carte? Dacă cele 64 de pagini format mare, ar fi transformate în A5, ar rezulta: 64 x 2 = 128 pagini A4 x 2 = 256 pagini de carte! Performanţa arădenilor este de admirat, viaţa fiind, într-adevăr, o „Revistă de cultură, istorie şi performanţă a românilor de pretutindeni şi a prietenilor lor“.

Pe vremuri, timişorenii se „lăudau“ – şi bine făceau, căci aveau dreptate – că în fosta Societate a Scriitorilor se crea în 5 limbi (română, germană, maghiară, sârbă si slovacă), fiecare naţionalitate avându-şi publicaţia. Tot pe atunci, Teatrul din Timişoara era singurul din Europa în care, sub acelaşi acoperiş, se jucau piese în 3 limbi: romană, germană şi maghiară. Scriitorii şi artiştii arădeni erau înglobaţi în organismele culturale timişorene, precum cei din Oradea (deşi aveau prestigioasa Familie) în cele clujene etc. Imi amintesc că la Arad au existat câteva tentative de înfiinţare a unei asociaţii scriitoriceşti, care să editeze o revistă proprie, toate, însă, sortite aprioric eşecului. De ce? Se ştie: nu datorită lipsei unor oameni cu har artistic, ci „vigilenţei“ cârmuitorilor.

Acum, Aradul a ţâşnit în peisajul revuistic românesc într-un mod revanşard, parcă voind să ardă etapele de interdicţie şi aflându-se „în căutarea timpului pierdut“. Este o luptă cu sine a redactorilor şi colaboratorilor pentru mai bine şi mai frumos, spre a demonstra evidenta atât de mult timp eludată: cochetul municipiu de pe Mureşul de jos deţine potente culturale de excepţie, cu nimic mai prejos decât ţara. Şi totul în mai puţin de un an, dovadă certă că se poate! Nobilul orgoliu – justificat – al echipei redacţionale este deja atins, Aradul implementându-se, prin Viaţa, de pretutindeni, nu doar în cultura românească, ci şi în cea internaţională. Căci este meritul dlui. Sabin Bodea de a-şi fi ales un colectiv redacţional şi de corespondenţi speciali de primă mărime, din ţară şi de pe meridiane: Eugen Evu (redactor-şef adjunct, Hunedoara), Gheorghina Ţibichi-Bodea (Arad), Victor Sterom’ (Ploieşti), Constantin Stancu (Haţeg), Eugenia Karp (Bucureşti), Al. Florin Ţene (Cluj), Valeria Arnăutu-Lucic (Bucureşti); Dr. Francis Dessart (Belgia), Lucian Hetco (Germania), Wanda Ostap (Belgia), Th. Damian (New York), Corneliu Florea (Canada), Dimitrie Grama (Danemarca), Viorel Roman (Germania), George Tăutan-Cermeianu (Canada), Vasile Barbu (Serbia şi Muntenegru).

Cu o astfel de echipă reprezentativă pentru romanitate, şansele paşnicului Imperiu cultural viate de pretutindeni sunt maxime. încât „cartea“ de care vorbeam la început se prezintă ca o veritabilă enciclopedie pentru uzul benefic al tuturor românilor. A extrage din întregul rotund doar câteva titluri presupune riscul nedreptăţirii celorlalţi contribuabili. Mi-I voi asuma, totuşi, din raţiuni pur subiective: „Premiile Asociaţiei Române pentru Patrimoniu“, ediţia a ll-a, Bucureşti, 2005 (Dl. Dr. Artur Silvestri, preşedintele executiv, mi-a acordat o Diplomă de Excelenţă), „Universitatea de Vest «Vasile Goldiş» Arad – Universitatea mileniului III“ (câţiva elevi ai noştri i-au fost studenţi), „Focul lui Sâmedru -Ziua Soroacelor – început de iarnă pastorală“ (în Comloşu Mare, din Banatul de câmpie, au fost descoperite trei variante ale „Mioriţei“), „«Cuvinte pentru urmaşi». „«Modele» şi «exemple» pentru Omul Român“ (acelaşi Domn Artur Silvestri a avut bunăvoinţa de a mă include în volum), „O zi în care nu scriu mă face să mă simt vinovată“ (dna. Lucia Olaru Nenati a întemeiat Muzeul „Mihai Eminescu“ de la Ipoteşti, eu mi-am susţinut licenţa cu o lucrare despre Eminescu)… În schimb, mi-a picat cam greu la stomac „Traian cel Groaznic?“, căd fără de cel mai mare împărat al românilor n-ar fi existat nici „Mândria de a fi român“, nici „Bucuria de a-ţi cunoaşte obârşiile“ şi nici n-am fi fost „Un miracol permanent“.

Revista-carte Viaţa de pretutindeni si-a stabilit ţinte strategice, parcă dându-i dreptate referentului nostru cultural: „Într-o Europă fără frontiere, fără a dezvolta şi a menţine tradiţia în cultură, nu vom rezista ca etnie“. Ceea ce întregul Vest al României deja face!

Com. Comloşu Mare, jud. Timiş


%d bloggers like this: