~Augustin Macarie: Focul sacru al demnităţii şi solidarităţii naţionale

Cu oarecare întârziere, am intrat în posesia unui exemplar (Anul II, nr. 3-7, iulie 2006, pagini: 100) al revistei de cultură, istorie şi performanţă a românilor şi a prietenilor „Viaţa de pretutindeni“, care, după părerea d-lui Sabin Bodea, directorul colectivului de redacţie, „a devenit un simbol al celor aplecaţi spre condei, în ţară şi diaspora, care trăiesc şi gândesc întru demnitatea neamului nostru, întru apărarea adevăratelor valori româneşti“ (s.n.). După cum ştim, este vorba de valori fundamentale, esenţiale pentru păstrarea fiinţei noastre naţionale de care guvernele de după Revoluţia din decembrie 1989 au uitat, deşi numele şi „cerinţele“ (adevărate sau închipuite!), au uitat că, şi intrând în U.E., România rămâne România, singură îndreptăţită să-şi hotărască destinul. Dau un singur exemplu din sutele la îndemână. Personal n-am văzut niciodată Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei, Invitat fiind de Fundaţia Onisifor şi Octavian Ghibu (am recenzat multe lucrări semnate Onisifor Ghibu, apărute în ultimii şaisprezece ani!), a trebuit să renunţ, deoarece, la cererea U.E. (?) de securizare a frontierelor, guvernul român (slugă plecată, sau „mai catolic decât papa!“) a suspendat dreptul românilor şi al cetăţenilor Republicii Moldova de a trece Prutul numai pe bază de buletin de identitate, reintroducând calvarul şi avatarurile paşaportului! Neavând paşaport şi nici timpul necesar şi bani, n-am putut răspunde invitaţiei! Românii adevăraţi n-ar fi luat o asemenea măsură nici dac-ar fi fost aruncaţi pe foc, sau li s-ar fi crestat pielea cu bisturiul ca să fie presărată cu sare!!!

Împletindu-şi existenţa şi beneficiind de prestigiul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş“, Universitatea Mileniului III (dovadă funcţia de director onorific, de rectorul acesteia, prof. univ. Aurel Ardelean şi cea de „prin consilier editorial“, deţinută de dr. Artur Silvestri), articolele, studiile şi poziţiile colaboratorilor Vieţii de pretutindeni (editată de S.C. Editura Viaţa Arădeană, Arad) se caracterizează prin principialitate, responsabilitate şi înalt nivel ştiinţific, cultural-artistic şi civic. Vestea că „s-au înfiinţat, deja, mai multe filiale“ (p. 2) mă determină să văd în „Viaţa de pretutindeni“ o continuare, în spirit modern, contemporan, a prestigioasei Societăţi „ASTRA“! Premiile Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, ediţia a IlI-a, martie 2006 (p. 3-5), prezenţa unor scrieri şi oameni de cultură şi mărturisirile lor de credinţă faţă de ţară şi popor, indiferent de domiciliul lor actual, interviurile pline de miez (Dialog Al. Florin Ţenc – Efim Tarlapan, p. 86-87), evocarea unor mari personalităţi (Eminescu – Macedonski, p. 83; Mircea Eliade – Un mare savant al lumii – 20 de ani de la marea trecere p. 85; Zoe Dumitrescu Buşulenga p. 8-9; Ştefan cel Mare şi Sfânt în conştiinţa bisericii şi a neamului românesc, p. 29; Regele Decebal şi împăratul Traian, p. 51).

Nu lipsesc nici unele materiale de atitudine politică (Polemos – Patapievici şi Tismăneanu, p. 25; Polemos – de la Zsolt Nagy la Laszlo Tokes, p. 26). O cronică-semnal, vizând cele 100 de pagini ale „Vieţii de pretutindeni“ (circa 450 pagini de carte), este obligată să se mulţumească c-o prezentare generală cu surprinderea „spiritului“ ei tutelar“. De aceea, în încheiere, mă voi mărgini să reproduc câteva citate adânc grăitoare: „Promovarea aspiraţiilor noastre, a patrimoniului cultural românesc, a istoriei, culturii, folclorului, a tradiţiilor moştenite de la strămoşii noştri, devin astfel un factor primordial pentru toţi cei care simt şi gândesc româneşte“ (George Roca, Sydney, Australia); Tema „Viitorul României“ este nespus de interesantă, dar în acelaşi timp egal de dificilă şi încărcată cu responsabilitate (Alexandru Nemoianu, U.S.A.). Legat de această temă, ţin să declar că România, în calitate de membră a U.E., va trebui să-şi trimită în organismele ei cei mai devotaţi, talentaţi şi curajoşi fii, apreciaţi după criterii naţionale, nu de partid! Ploconeala slugarnică, ce ne aminteşte de împăraţii şi vizirii turci, cată să fie definitiv şi categoric uitată şi condamnată!!! „Nu Florine, eu nu trăiesc numai de aproximativ zece ani în România… Eu trăiesc pe acest meleag dacoromân de două milenii şi mai mult!“ (Efim Tarlopan, p. 86); „…pe deasupra etniilor şi religiilor, oamenii cu destine împletite au ca singură şansă frăţietatea în pace şi solidaritate umană“ (Frăţietate, p. 85); „Acest pământ, de mult fiind al vostru, azi geme în mâini barbare“… (Şi dorul libertăţii, rămasă moştenire); (Martin Opitz – un slujitor al culturii neamului românesc, p. 81); ,Azi, în 2006, nu sunt atât de periculoşi noii politruci… care vin,de data asta pe tancuri americane, cât indiferenţa poporului român…“ (Polemos, p. 25); „Dar inima a rămas vie şi bate neobosit în ideea reunirii Basarabiei cu ţara-mumă“ (Grigore Vieru, p. 18); „Unitatea vine. Să o ajutăm să vină“ (Părintele Ion Ionescu, p. 19).

Advertisements

%d bloggers like this: