~Sabin Bodea: „Noi suntem doar o verigă într-o taină a lui Dumnezeu“

În luna februarie 2007 , revista noastră, „Viaţa de pretutindeni“, a împlinit doi ani de existenţă. E mult? E puţin? Spuneam cândva că, în viaţă, în Univers, o clipă poate fi un veac, un veac poate lua dimensiunea unei clipe. Amplitudinea unei idei, a unui gest, a unei trăiri este dată de modul în care omul s-a racordat la o frecvenţă, care merge mână în mână cu vrerea lui Dumnezeu, Cel care ne vrea pe toţi nu negri în cerul gurii si hrăpăreţi, ci buni, iubitori de semeni, iubitori de lumină şi dreptate, iubitori de tot ce-â fost bun înaintea noastră, de tot ce se vrea bun în contemporaneitate sau viitor, pentru că lumea nu a început cu noi şi nu se va sfârşi cu noi. Noi suntem doar b verigă într-o taină a lui Dumnezeu, care ţine de trecerea noastră efemeră pe Pământ.

Cât de mult sau de puţin a însemnat acest an, rămâne ca timpul ce se va scurge peste noi să dea dimensiunea amprentei noastre trudnice. Un lucru este, însă, cert: am încercat şi, după putinţa noastră, am pus o cărămidă într-o zidire pe care o vrem înaltă, profundă, adică frumoasă, pentru noi, cei de azi, dar şi o pildă pentru cei ce ne vor urma. Pentru că nu e cu putinţă ca acest neam să aibă numai păsări de pradă şi vulturi, care se hrănesc cu venin. Acestea sunt doar excepţii şi marea masă trebuie să cunoască adevărata lumină şi fiecare să fie mândru că e o părticică din ea. A trecut un an… Avem un prim bilanţ… Mulţumesc tuturor celor care au pus pe hârtie gânduri – socotesc sincere – vis-a-vis de strădaniile noastre, prin e-mail-uri şi scrisori. O parte dintre ele se vor regăsi în paginile de faţă. în sensibilitatea mea artistică şi umană m-au mişcat şi mi-au făcut dovada că orele „furate” din a doua zi nu au fost zadarnice.Am reuşit, asa cum spuneau prietenii noştri, să realizăm o FAMILIE a celor care trăiesc si gândesc într-un anumit mod, un mod pentru care să nu ne fie ruşine, nici acum, nici mâine si nici urmaşilor să le fie ruşine de noi.

Pentru tot ce s-a făcut bun, mulţumesc soţiei mele, poetei Gheorghina Tibichi-Bodea, care, am mai spus-o, ştie drumul trudnic şi financiar ele la idee la… revistă. Mulţumesc maestrului Artur Silveslri, acest cărturar despre care viitorul sigur va vorbi elogios, cel care se bucură ca un adolescent pentru reuşita revistei, asta însemnând şi strădania domniei-sale de-a ajunge revista în cele mai îndepărtate locuri din lume, unind, într-un punct, mari români din tară si din străinătate. Mulţumesc soţiei dumnealui, distinsa scriitoare Mariana Brăescu, doamna „Casa Lux”, pentru tot sprijinul acordat în 2005, socotind de bun augur participarea afectivă si faptică a soţului domniei-sale la demersul nostru. Mulţumesc poeţilor, eseiştilor si criticilor literari Eugen Evu, Victor Sterom şi Alexandru Florin Ţene, care au adus în pagină zeci de semnături sau au scris despre sute de fraţi întru condei. Mulţumesc tuturor celor care s-au simţit fericiţi să fie alături de noi si în inima noastră (i-aş numi, dar teama de-a omite pe cineva m-ar face să-mi pară rău). Mulţumesc marilor personalităţi de peste hotare, care au unit cerul lor cu petecul de cer arădean, pentru a da o unică lumină gândului si gestului nostru. Mulţumesc d-lui profesor univ. dr. Aurel Ardelean, rectorul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad, universitate înscrisă valoric la cele mai înalte cote europene şi mondiale, care ne-a ajutat chiar de la începutul vrerii noastre de-a realiza această revistă; aceleaşi mulţumiri adresându-le şi celorlalte firme cu care colaborăm. Mulţumesc familiei Anca şi Călin Păşcuţiu, tehnoredactorii şi consilierii noştri pe linie de design, care au realizat veriga între articole şi tipografie. Mulţumesc nurorii noastre, Otilia Bodea, prima care transformă simfonia clapelor în memoria de calculator. Să nu uităm tipografiile…

Şi, nu în ultimul rând, mulţumesc lui Dumnezeu, care m-a lăsat să fiu cum sunt şi mi-a spus să fac aceste lucruri minunate, cu dumneavoastră, dragii mei colaboratori. Să ne urăm, deci, acum, la tăierea „moţului”, ca acest copil să crească mare, voinic, spre fala părinţilor şi a tuturor celor care au ochi să vadă… Doamne-ajută!

SABIN BODEA


%d bloggers like this: