SABIN BODEA: „NOI SUNTEM DOAR O VERIGĂ ÎNTR-O TAINĂ A LUI DUMNEZEU“

În luna februarie 2007 , revista noastră, „Viaţa de pretutindeni“, a împlinit doi ani de existenţă. E mult? E puţin? Spuneam cândva că, în viaţă, în Univers, o clipă poate fi un veac, un veac poate lua dimensiunea unei clipe. Amplitudinea unei idei, a unui gest, a unei trăiri este dată de modul în care omul s-a racordat la o frecvenţă, care merge mână în mână cu vrerea lui Dumnezeu, Cel care ne vrea pe toţi nu negri în cerul gurii si hrăpăreţi, ci buni, iubitori de semeni, iubitori de lumină şi dreptate, iubitori de tot ce-â fost bun înaintea noastră, de tot ce se vrea bun în contemporaneitate sau viitor, pentru că lumea nu a început cu noi şi nu se va sfârşi cu noi. Noi suntem doar b verigă într-o taină a lui Dumnezeu, care ţine de trecerea noastră efemeră pe Pământ.
Cât de mult sau de puţin a însemnat acest an, rămâne ca timpul ce se va scurge peste noi să dea dimensiunea amprentei noastre trudnice. Un lucru este, însă, cert: am încercat şi, după putinţa noastră, am pus o cărămidă >>>>>Sabin Bodea

PROF. UNIV. DR. NICETO BLÁZQUEZ, SPANIA: RAOUL ŞORBAN „CEL MARE“ – UN UMANIST DE O CATEGORIE EXCEPŢIONALĂ

 

În noaptea de 18 iulie a anului 2006, s-a stins din viaţă, la Cluj-Napoca, Raoul Sorban la vârsta de 94 de ani, şi, în data de 21, au avut loc, la DEJ, solemnele funeralii religioase în onoarea sa, prezidate de prietenul nostru comun, Dl.Virgil Bercea, Episcop greco-catolic din Oradea.
Fiica sa, Cristina, mi-a transmis trista ştire cu aceste laconice şi iubitoare cuvinte: „Dragă Niceto, cu multă tristeţe vă anunţ că tatăl meu a încetat din viaţă aseară. Funeraliile vor avea loc vineri la orele 13, în Dej. Domnul Bercea din Oradea va fi prezent acolo. Vă rog să mă sunaţi urgent. Cristina“.Înainte de datoria de a fi prezent la un act atât de important, trimi-terea unui mesaj de despărţire, în următorii termeni >>>>>Niceto Blázquez
________________________________________
Cartea “Patriarhul Ardelean ” va aparea in luna iulie 2007 , la un an de la disparitia carturarului de mari atitudini simbolice care a fost Raoul Sorban ; ea a fost initiata , coordonata si finantata de Artur Silvestri , fondatorul ARP .

MIHAI CIMPOI: CURRICULUM VITAE

Începem prin a ne întreba ce înseamnă un curriculum vitae, ceea ce e totuna cu a desluşi – în spirit kantian – noicist – cum este cu putinţă un drum în viaţă.
Un drum nu în sensul său rectiliniu, ci mereu deviat, adică (dacă e să ne jucăm cu cuvintele în sens postmodernist) anume de-viaţă (sau devianţă). E un drum socratic cu reveniri, e un drum hegelianm cu de-veniri, e un drum heideggerian întrerupt (de pădure)?
Vedele spun că omul devine ceea ce gândeşte; cred totuşi că, dat fiind orizontul ilimitat şi abstract al gândirii, omul devine ceea ce făptuieşte, ceea ce îi traduce gândirea, ceea ce face cu putinţă din ceea ce >>>>>Mihai Cimpoi

AMEDEO CAFTANGIOGLU: ÎN DEŞERTUL ATACAMA, CU IOAN PAUL ŞI CORNELIS ESCHER, MĂSURÂND INFINITUL

Când eşti în perioada experimentelor nu este nici o primejdie să ai preferinţe ori să venerezi, admiri opera unui artist, scriitor, poet, filosof, muzician, mai ales când la o vârstă tânără ai mentalitatea de învingător, o imaginaţie debordantă şi un IQ peste medie.
Aproape toţi viitorii artişti, la această vârstă (16-21 ani), îşi aleg idoli, vedete, care corespund fixurilor lor. Chiar şi eu, UN TÂNĂR DE DEMULT, am preferinţele mele în materie de arte plastice, iar Vincent van Gogh şi Nicolae Maniu rămân în topul meu personal pe primele locuri. Dar ce te faci când te numeşti IOAN PAUL COLTA şi ai 20 de ani şi 5 expoziţii în străinătate şi România, toate personale, expoziţii ce anunţă că acest tânăr artist plastic arădean va spulbera, în numele binelui, orice limită, >>>>>Amedeo Caftangioglu

„ÎN VIITOR, ROMÂNII VOR AVEA CONSILIUL LOR… ÎN CONSTITUŢIE“ – INTERVIU CU SCRIITORUL VASILE BARBU

– Domnule Vasile Barbu, iată, ne-am întâlnit, cu plăcere la acţiunile organizate de Biblioteca Judeţeană.

– Da, este vorba de o acţiune „Cultură fără frontiere“, o acţiune care a fost iniţiată acum doi ani şi se derulează pe axa Biblioteca Judeţeană „A. D. Xenopol“ Arad. Societatea literar-artistică „Tibiscus“, respectiv Consiliul Naţional al Românilor din Serbia. De data aceasta, am venit cu câţiva scriitori, printre care i-aş aminti pe: Ionel Şoit, I. Lăpădat, respectiv, pe pictorul Daniel Susa, care a adus cu sine o expoziţie de acuarele. Am adus şi am dăruit Bibliotecii judeţene din Arad o expoziţie de presă >>>>>continuarea aici

AUREL RĂU: CÂTEVA CUVINTE DESPRE FLORIN PIERSIC

Recent, magnificul actor Florin Piersic ne-a trimis o scrisoare, cuprinzând articolul publicat de scriitorul Aurel Rău, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani a maestrului, precum şi două fotografii, pentru a fi publicate în revista noastră. Ne-a bucurat gestul Domniei-sale (cu care ţinem o permanentă legătură) şi pentru faptul că una dintre fotografii a fost însoţită de textul: „Dragă Sabin, te îmbrăţişez şi te felicit pentru excepţionala revistă pe care o editezi! Eşti mare!“.
Însoţim această pagină şi cu umilele noastre însemnări despre maestru … >>>>eseul scriitorului Aurel Rau >aici>>

EMIL ŞIMĂNDAN: IOAN SLAVICI – ÎN LUMEA ARĂDEANĂ

– 135 de ani de la debutul său teatral şi 125 de ani de la apariţia „Novelelor din popor“ –

În acest an se împlinesc 135 de ani de la debutul marelui clasic al literaturii române IOAN SLAVICI – care alături de Eminescu, Creangă şi Caragiale înalţă coloana nemuritoare a clasicismului românesc – şi 125 de ani de la apariţia volumului „Novele din popor“, un moment de referinţă în consolidarea prozei realiste în literatura română. Deşi s-a impus poste-rităţii ca un mare prozator, Ioan Slavici a debutat ca dramaturg, în martie 1871, când a publicat în prestigioasa revistă >>>>>Emil Şimăndan

PROF. DR. VIOREL ROMAN: „EPOCI AMESTECATE – REVIZUIREA COLONIALISMULUI“

La aniversarea a două secole de la bătălia de la Austerlitz, unde Napoleon a învins armatele ruso-austriece, Chirac, urmaşul sau, a trebuit să ţină seama de doleanţa minorităţii din Antile, care i-a reproşat că Napoleon a reintrodus sclavia după ce Revoluţia Franceză o desfiinţase. Sărbătoarea n-a mai avut loc, o „pierdere colaterală” a controversatei legii, care prevede predarea în şcoli a rolului pozitiv al colonialismului în nordul Africii, Martinique, Guadeloupe etc. Reacţia celor de stânga şi a preşedintelui Bouteflika e violentă şi a torpilat deja tratatul de prietenie dintre Paris şi Alger. Chirac nu poate însă să-i criminalizeze pe francezi reîntorşi din Algeria, din colonii. Se va alege >>>>>VIOREL ROMAN

IONUŢ ŢENE: „ORIGINISMUL“

În anii şaptezeci şi optzeci ai secolului trecut curentul protocronist, în varianta lui Edgar Papu, reprezenta o componentă substanţială a gândirii culturale româneşti. Aceasta afirma o formă arhetipală de resurecţie a fondului autohton în polemică cu sincronismul lovinescian prea ataşat de sintagma maioresciană a „formelor fără fond“. După Revoluţia din Decembrie 1989, vocea literară protocronistă a fost înecată de valul de adeziuni facile la o cultură consumeristă de factură occidentală, cu pretenţii de expresie pseudo-elitistă. In ultimii ani, Artur Silvestri – în misterioasa tradiţie >>>>>Ionuţ Ţene

MIRCEA MICU : ” FILE RISIPITE “

1. Din lungul calvar al refugiului de război, înghesuit împreună cu mama într-un vagon ticsit ca o cutie cu sardele, ţin minte câteva secvenţe care s-au întipărit în mintea mea de copil. Întâi, un sac de hârtie plin cu zahăr, de care mama nu se despărţea niciodată şi care în vremurile acelea constituia o mică avere, cumpărat de la un speculant pe o pereche de cercei de aur. Apoi, sala de clasă din şcoala unui sat de pe lângă Orşova, de unde băncile au fost scoase în curte şi în locul lor ne-am instalat noi, refugiaţii. Ocupam perimetrul unei pături întinsă direct pe podea. Fiecare ocupant al acestui infim >>>>>Mircea Micu

MEDALION LIRIC – PRIETENII NOŞTRI, POEŢII ROMÂNI

PENTRU A CITI FIECARE GRUPAJ, APASATI PE NUMELE AUTORULUI

• • Adina A. Enăchescu
  • Agatia Brânda
  • Carmen Gabriela Neculau
  • Eugenia Bădilă Karp
  • Gheorghe Izbăşescu
  • Gheorghina Ţibichi-Bodea
  • Ioan-Petru Viziteu
  • Mara Paraschiv
  • Mircea Micu
  • Olimpia Bebu
  • Paul Stănişor
  • Riana Irimie
  • Sabin Bodea
  • Tani Paraschiv
  • Titina Nica Ţene
  • Varujan Vosganian
  • Vasile George Puiu

MIRCEA PETRU SUCIU: „CÂNTECE ŞI VOIE BUNĂ, TOVARĂŞI!“ (I)

Uneori, istoria creează ironii subtile la adresa evenimentelor ce curg în albia timpului potrivit unor neştiute reguli, alteori, ironiile ne sunt comunicate dur, chiar grosolan. În ambele cazuri însă, semenul nostru cunos-cător al istoriei reale meditează socratic şi ajunge, în final, să conchidă „Aşa o fi fost scris!…“.
După stingerea ultimului război pentru apărarea fiinţei noastre naţionale, a vetrei strămoşeşti, a urmat trezirea şi examinarea rănilor: o ţară secătuită de resurse, devastată, slăbită, invadată de armate străine.Se impunea reconstrucţia ţării, care a început sub semnul solidarităţii întregului popor pentru ideea de şantiere de muncă >>>>>Mircea Petru Suciu

EUGEN BURGHELEA: RĂSPLATA ÎNVINŞILOR

Vrem sau nu vrem, ne place ori nu, adevăraţii soldaţi sunt izgoniţi din cetate şi exilaţi în istorie, lăsând locul mercenarilor. Ne mai rămâne şansa de a face recurs la literatură pentru a afla despre viaţa, lupta, drama, moartea şi blestemul soldaţilor, condamnaţi la suferinţă pentru vina de-a fi păzit crucea răstignirii lui Isus Hristos.
În virtutea datoriei sale, soldatul a fost, deopotrivă, santină pentru învingătorii şi pentru învinşii puterii, iar în învălmăşeala valorilor postbelice şi postrevoluţionare, adesea, soldaţii au fost primii învinuiţi, judecaţi şi condamnaţi.Prin cartea lui Javier Cercas, ce poartă titlul Soldaţii de la Salamina (Editura Humanitas), cititorul plonjează direct >>>>>Eugen Burghelea

ALEXANDRU NEMOIANU, SUA : „ISPITA UNANIMITĂŢII“

Visul dement al tuturor si fiecareia dintre “puteri” si inca mai vartos “ocupatii, a fost si a ramas cel al “unanimitatii”. Realizarea unui sistem in care o singura ideologie sa fie acceptata, un singur sistem de valori, o singura structura de impartire in “bine” si rau. Acest vis a insemnat incercarea de face cutare sistem de “putere” sau “ocupatie” vesnic, fara putinta de a fi clintit. Este fara indoiala ca orice om cu minimal bun simt ar trebui sa suspecteze incercarile de asezare a unei “unanimitati” si ar trebui sa stie bine ca in spatele si la capatul oricarei incercari de “unanimitate” va rasuna sinistrul cor al celor incatusati,un cor care in secolul care a trecut, intunecatul si sangerosul veac douazeci >>>>>ALEXANDRU NEMOIANU

~ILIE RAD: ÎN DIALOG CU ASIST. UNIV. DRD. ANNA KUBASOVA (UNIVERSITATEA DE STAT DIN SANKT-PETERSBURG)

«OSPITALITATEA CLUJENILOR ŞI CARACTERUL LOR DESCHIS M-AU FASCINAT»

În toamna anului 2005, am avut ocazia de a vizita celebra Universitate din Sankt-Petersburg, la invitaţia Departamentului de Limbi Romanice al Facultăţii de Filologie. Cu această ocazie, am stabilit un acord de colaborare între Catedra de Jurnalism şi acest departament (respectiv Secţia de limba română), care prevede, între altele: schimb de studenţi (deocamdată pe principiul «drumeţiei în ospeţie») şi cadre didactice, participarea la simpozioanele organizate de facultăţile noastre, schimb de publicaţii ştiinţifice, traducerea sau tipărirea reciprocă a unor studii de specialitate în >>>>>Ilie Rad

LUCIA OLARU NENATI: TOAMNA CĂRŢII ROMÂNEŞTI LA CERNĂUŢI

Salonul Internaţional de Carte Românească de la Cernăuţi a ajuns la ediţia a V-a. Lucrul are o însemnătate aparte dacă ţinem cont de situaţia specială a cărţii şi, în general, a culturii române, în acea zonă în care, practic, nu există nici o librărie unde doritorii să poată cumpăra aşa ceva (paradoxal, în locul unde aventura comercială este una de proporţii, bazarul de la Cernăuţi fiind un adevărat templu gigantic al comerţului, un oraş în oraş, unde te rătăceşti uşor, dar unde greu îşi poate imagina cineva vreo marfă care să lipsească!). Dar nici alte instituţii culturale oficiale româneşti nu există într-un loc unde odinioară cultura naţională cunoştea ritmuri şi proporţii impresionante >>>>>Lucia Olaru Nenati

CORA SAURER CHIOREANU, Elveţia: „PRICEPEREA PĂSTRĂRII UNUI FEL DE-A FI ÎN SĂRBĂTOARE”

La întrebarea constantă despre cum sărbătoresc românii de pretutindeni sărbătorile de iarnă m-a talonat un răspuns echivoc. E oare atât de diferit sau atât de interesant ca cititorul să afle că, românul sau cel se mai ţine român în spirit şi tradiţie, indiferent de actul de identitate administrativă la care se revendică, sărbărtoreşte aşa cum a învăţat de acasă, de la părinţi, de la bunici, de la obştea sătească, suburbană sau de la cea din centrul oraşului?… Pomana porcului sau răcoritoare în sanie cu roşu şi alb? Românii din diaspora aleasă sau impusă s-au identificat întotdeauna ca fiind ~>>>>>Cora Saurer Chioreanu

MONICA MUREŞAN: „GÂNDITOR DE OCAZIE“-INTERVIU CU POETA CLAUDIA VOICULESCU

Pe poeta Claudia Voiculescu (care a semnat şi Claudia Ilie) am reîntâlnit-o de curând, cu ocazia apariţiei şi lansării la Muzeul Literaturii Române a celei de-a 5-a carte a sa, intitulată „Şansa suferinţei”/Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006. Şi pentru că pentru coperta a 2-a am văzut că a ales un fragment dintr-o poezie cu un titlu ceva mai apare – „N-am ştiut“ -, şi apoi am observat că volumul se termină, culmea!, cu „Să te ştiu“, am dorit să aflu şi eu mai multe despre ce nu a ştiut şi ar vrea, ar trebui să… ştie autoarea. Mai trebuie să remarc faptul că a purta un dialog cu aceasta >>>>>Monica Mureşan

VASILE BARBU: CASA ROMÂNEASCĂ DE LA UZDIN, UN NOU CENTRU CULTURAL ROMÂNESC

Inaugurată oficial la 21 mai 2005 de către consulul României la Belgrad, Radu Băjenaru, „Casa Românească“ de la Uzdin, din str. Mihai Eminescu nr.104, reprezintă prima casă naţională românească din afara graniţelor patriei mame. În acelaşi timp, „Casa Românească“ de la Uzdin a devenit un veritabil centru cultural românesc, unde în permanenţă se succed acţiuni şi manifestări din calendarul spiritual al românilor de pe aceste binecuvântate plaiuri.
În incinta „Casei Româneşti“ se află: Biblioteca „Petru Mezin“, cu un fond de circa 4.000 de cărţi, Galeria „Torna, torna fratre“, Terasa poeţilor „Târgoviştea“, Camera muzeală „Sportul la Uzdin prin veacuri“, precum şi o bogată colecţie de piese muzeale folosite, cândva, în viaţa şi activitatea ţăranului uzdinean >>>>>Vasile Barbu

ANTONIA ILIESCU, Belgia : „UNIVERSUL DIN PĂLĂRIA DE DANTELĂ“

Azi, 23 martie, fac prima baie în mare, anul acesta. Sunt pe o plajã din Djerba, chiar în fata hotelului. Vocea lui Roah acoperã glasul mãrii:
– Venez mesdames et monsieurs! Allez, bougez! Nior – notre danseur – vous propose de faire avec lui quelques mouvements d’aérobic. Marea este foarte rece si nu îndrãznesc decât sã mã botez în apa Mediteranei. Una, doua, trei. Gata! Ies la uscat si mã asez pe chaise longue. Dupã câteva minute soarele devine insuportabil. Caut în sac pãlãria de soare a bunicii, pe care a lucrat-o cu mâna ei. E din macramé, cu borurile largi, cãzând pe frunte si peste obraji. Bunica s-a dus, dar lucrul fãcut de mâna ei a dãinuit si iatã, mã servesc >>>>>Antonia Iliescu

NICOLAE NICOARĂ-HORIA: ÎNMORMÂNTAREA LUI AVRAM IANCU

„…şi dacă o fi să mor, numai aici să mă îngropaţi“ (Avram Iancu)

„Marele şi nefericitul nostru Avram Iancu a răposat la 11 septembrie la trei ore dimineaţa, în Baia de Criş.Boala mortală i s-a tras dintr-o răceală întâmplată în luna trecută, când odată mergând din Brad la Baia de Criş, a petrecut noaptea sub cerul liber.În urma acesteia el fu transportat în ospiciu comitatens din Baia de Criş, dar apoi, vindecându-se întru-câtva, a ieşit.Însă mai târziu iară s-a răcit şi astfel recidivând, boala a devenit nevindecabilă, şi nefericitul şi-a respirat nobilul său suflet (s.n.)– sub cerul liber.Inteligenţa română din Baia de Criş, care a făcut atât de mult pentru alinarea suferinţelor gloriosului martir >>>>>Nicolae Nicoară-Horia

CORNELIU FLOREA: „PATIBULARUL PATAPIEVICI E O NEVOIE!“

POLEMOS

“Dacă vom avea bunul simţ să renunţăm la orgolii şi să apelăm la mintea inimii noastre, vom realiza că nevoia de Patapievici este la fel de firească precum nevoia de bucurie“ scrie Marius Vasileanu în articolul “Nevoia de Patapievici” publicat în cotidianul ADEVĂRUL din 17 Decembrie 2005.

Este suficient să citeşti numai fraza de mai sus şi să-ţi dai seama ce fel de publicist esteMarius Vasileanu. Ideea articolului are un scop şi e directă: Patapievici e genial şi cine nu-l consideră aşa este un rău sau prost ! Simplu. În cele câteva zeci de rânduri, autorul îi lustruieşte pantofii lui >>>>>Corneliu Florea

MIRCEA MICU: ÎNTÂMPLĂRI CU SCRIITORI

Căzut în patima pescuitului

Scriitorii se interesează unul de celălalt, vor să ştie ce mai face cutare sau cutare, ce scrie, ce-are de gând să scrie. Există o bursă a informaţiilor care funcţionează ireproşabil. Cei mai comentaţi sunt beneficiarii Mogoşoaiei, „castelanii“, cum li se mai zice din motive lesne de înţeles.Mărturisesc că personal sunt unul dintre cei cărora le place să difuzeze diferite ştiri năstruşnice despre confraţi, în funcţie de credulitatea auditorului. Nu l-am făcut pe Fănuş Neagu vegetarian şi pe Băieşu practicant înfocat al gimnasticii yoga?Astfel se face că într-o zi, întâlnindu-mă cu Constantin Ţoiu, admirabil ca om şi scriitor, dar destul de credul >>>>>Mircea Micu

PERSIDA RUGU: BIOETICA – ÎNŢELEPCIUNI DESPRE DARUL VIEŢII

Dr. Irineu Pop Bistriţeanul, „Curs de Bioetică“,Editura „Renaşterea“, Cluj-Napoca, 2005

„… Bioetica a apărut în avanscena preocupărilor ştiinţifice, în anii ’60. Investigaţia vieţii biologice a omului constituie obiectul ei. Bioetica se preocupă de toate problemele eticii medicale clasice sau avangardiste, în viaţa umană. Cauza interesului faţă de Bioetică este dezvoltarea rapidă a biologiei şi aplicarea ei în medicină. Deci, Bioetica este o extindere a eticii medicale în noile tehnologii medicale, legate de procesul naşterii, al dezvoltării şi al sfârşitului definitiv al vieţii umane, din punct de vedere biologic. Am putea spune că Bioetica s-a născut din nevoia de a interpune morala >>>>>Persida Rugu

LUCIAN GRUIA – LEON BIRNBAUM: DESPRE PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE OMENIRII

În cartea sa intitulată Megaera terestră şi antroposfera (Ed. Aletheia, Bistriţa, 2004), savantul din Dej, Leon Birnbaum, ne pune pe gânduri, reflectând la destinul tragic al vieţii de pe planeta Pământ.
Megaera terestră este perioada în care pe planeta noastră există viaţă, iar etapa ei în care trăieşte omul, o reprezintă antroposfera.

Pentru planeta Pământ, condiţiile apariţiei, megaerei au fost:a). la începutul megaerei: temperatura, în continuă răcire, de 321° K/48 ° C; existenţa unei reţele hidrografice; existenţa unei atmosfere cu presiune normală; inexistenţa unor corpuri cereşti mari, în apropiere, care să ne fure atmosfera; >>>>>Lucian Gruia

PR. EUGEN GOIA : NICOLAUS OLAHUS – ROMÂNUL (1493-1568)

Un mare european al veacului al XVI-lea

Nicolaus Olahus a fost o minte românească limpede şi ascuţită, educată şi echilibrată, inventivă şi spontană, care a cucerit Europa secolului al XVI-lea. Profesorul Ştefan Bezdechi de la Universitatea Clujeană îl numeşte pe Olahus „cel dintâi mare european de sânge românesc“.

Nicolaus Olahus, „os domnesc“ din Ţara Românească, se trăgea din Vlad Ţepeş şi nepot al lui Matei Corvin. Pe unde a umblat prin Europa, pe la curţile domneşti, în palatele episcopale, şi-a semnat toate scrisorile şi cărţile pe care le-a scris cu numele de „Românul“. Prin aceasta, România sau Valahia au circulat prin Europa secolului al XVI-lea cu nume de cinste.Se naşte la Sibiu, la 10 ianuarie 1493. A studiat la Sibiu şi Oradea. Fiind de viţă domnească, este chemat „paj“ la curtea regelui >>>>>Eugen Goia

NICOLAE NICOARĂ-HORIA – 55

Poetul Nicolae Nicoară Horia, prieten şi colaborator al revistelor şi editurii noastre, a împlinit frumoasa vârstă de 55 ani. Cu acest prilej a fost sărbătorit la Biblioteca Judeţeană „A.D.Xenopol“ din Arad, în prezenţa unui număr mare de confraţi întru condei, prieteni, cunoştinţe, reprezentanţi mass-media, această bibliotecă, fiind, de fapt, şi locul de muncă al sărbătoritului. Amfitrionul întâlnirii a fost prof. Florin Didilescu, directorul instituţiei. La rândul nostru, urăm lui N.N.H. multă sănătate, spor la muncă, noi succese literare!

Sabin Bodea

______________________________________________________________________

Născut la 22. XI. 1951, în localitatea Sohodol, satul Nicoreşti, judeţul Alba, poet. Tata– Nicoară Alexandru, muncitor forestier. Mama– Nicoară Maria-Elena, născută Goia, casnică, ţesătoare.Şcoala primară în localitatea Sohodol, ( 1958-1966); >>>>>continuarea aici

SABIN BODEA: VICTOR STEROM – 70 DE ANI, O VÂRSTĂ DE-A DREPTUL FRUMOASĂ…

La ora când scriem aceste rânduri, ne apropiem de o aniversare a prietenului şi colaboratorului nostru Victor Sterom (14 februarie 2007), când cu vrerea lui Dumnezeu va împlini 70 de ani, o vârstă de-a dreptul frumoasă, îndrituită să ceară un bilanţ cu sine, cu cei din jur, cu Universul. Nu voi repeta ce au scris şi vor scrie confraţii ţntru condei despre Victor Sterom, despre neastâmpărul său creator, despre trăirile lui de-a pururi întinse spre cei ce dau nesomnul pe paginile albe de hârtie, spre a lăsa semne ale trecerii noastre efemere pe Pământ. Revistele literare şi nu numai sunt pline de „fulguraţii“ sau cum le-o mai zice maestrul despre sutele şi sutele de cărţi lecturate şi recenzate ale confraţilor, pentru a aduce asupra lor o rază de lumină întru neostoita trudă >>>>>Sabin Bodea

GHEORGHE MOCANU: NEMERNICIA LUI STAVĂR

Dimineaţa, uliţa merenilor părea pustie. Cerul se aşezase ca o pâclă de ceaţă peste sat. Adia vânt uşor deasupra văii, alungând norii peste dealuri. Nu mai ardea decât o stea palidă pe vârful stejarului din Aluniş. Sub streaşina grajdului nechezau caii, lovindu-şi copitele de lemnele ţarcului. Un nechezat pătrunse în odaia lui Marin Stavăr. Femeia lui se ridică din aşternut şi pe un colţ de perdea privi dealul din faţa casei şi norii buimaci alergând spre pădure, împiedicându-se, parcă, de vârfurile copacilor.

– Astăzi o să ningă, dacă nu cel târziu mâine dimineaţă…!

Deschise larg fereastra şi mirosi văzduhul, căutând alte semne pe cer. Stavăr n-auzea vorbele femeii. Atunci ea ridică vocea, pentru a fi înţeleasă cum se cuvine: „Azi e zi de târg ! Mai bine duci lemnele alea şi iei scândură >>>>>Gheorghe Mocanu

AL. FLORIN ŢENE: „OCHIUL ŞI MÂNA“ DE DUMITRU VELEA

Între eleganţa stilistică şi imaginaţia artistică

Între coperţile unei frumoase cărţi, Ochiul şi Mâna, Scrieri despre artă vol. I, (Ed. Fundaţiei Culturale „Ion D. Sîrbu“, £005, 344 p., 100 p. ilustraţii alb/ negru şi color), Dumitru Velea cuprinde în toată desfăşurarea lor spiritual-creativă zece artişti plastici, în majoritate din Valea Jiului, în mare parte, care au cunoscut conştiinţa minerească a lumii ca rană“: Ladislau Schmidt, Victor Sylvester, losif Tellmann, Ion Cârjoi şi mai tinerii loan Medruţ, Cristian Sergiu lanza, Ion Ba’rbu, Dom Roman, Ion Liciu şi foarte tânărul lonut Gabroveanu. în mijlocul cărţii este un eseu despre istoria şi arhitectura edificiului teatrului, Vieţile Clădirii Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu“, teatru care a devenit, în perioada directoratului autorului, după cum se ştie, scenă a dialogului artistic continuu şi loc de >>>>>Al. Florin Ţene

DIACON DANIEL GLIGORE: „ÎNŢELEPCIUNEA CEA ÎNVĂŢĂTOARE A TOATĂ VIRTUTEA SAU ECLESIASTICUL“

Cărţile de înţelepciune, un capitol al culturii universale care au cunoscut o mare răspândire, au fost folosite, pentru o mare perioadă de timp, atât pentru educaţia tinerilor cât şi pentru reflecţia adulţilor.

Înţelepciunea cea învăţătoare a toată virtutea sau Ecclesiasticul aduce în actualitate un text din manuscrisul 4389 (din secolul al XVII-lea), copiat de diaconul Dumitru din Câmpulung. În afara numelui Diaconului Dumitru, copistul manuscrisului în ultima lui formă (avea aproape o mie de pagini!), nu se ştie nimic despre tălmăcitorii Vechiului Testament din care face parte Cartea Înţelepciunii lui Iisus, feciorul lui Sirah. Faptul că învăţaţii ostenitori, monahi sau mireni cu pregătire teologică, nu şi-au pus numele în această lucrare dovedeşte că şi-au socotit truda o ascultare duhovnicească, >>>>>Diacon Daniel Gligore

LUCIAN GRUIA – EMANOIL TOMA: PAMFLETE

După ce Emanoil Toma ne face un „Semn cu ochiul“, printr-un volum de versuri lucide /1/, ne pune „Sub ameninţare“ printr-o culegere de pamflete /2/ usturător satirice, (că doar e prahovean de-al lui Caragiale), savuroase, care mă duc cu gândul spre comentariile politice ale lui Mircea Dinescu.

Pănă în prezent, profesorul cîmpinean a publicat cinci volume de versuri (VĂ FAC CU OCHIUL fiind cel mai recent dintre ele), trei romane (reunite apoi într-o trilogie), un volum de proză scurtă, un volum de DIALOGURI NECONVENŢIONALE şi, în acest an, cartea de pamfete amintită.Am pus în bătaia puştii cele două cărţi menţionate, pentru că poemul „Vă fac cu ochiul“, din cartea omonimă, ne pune >>>>>Lucian Gruia

LUCIAN GRUIA – VASILE PONEA: „CUVINTE ÎN TANGAJ“

Grupându-şi reflecţiile în capitolele intitulate: Cuvinte în tangaj, Filosofice, Poetice, Socio-politice, Ironice, Intersecţii şi Diverse definiţii, târgujianul Vasile Ponea doreşte să facă ordine în insectarul „fluturilor”viu coloraţi, ai meditaţiei sale, cristalizaţi în carte.

După cum mărturiseşte cu dezarmantă sinceritate, în al său Cuvânt înainte: „Nimic nou sub soare, aşa se face că şi în prezentele reflecţii Cuvinte în tangaj în afară de o apreciabilă doză de subiectivitate şi o modalitate personală de a alege şi aranja cuvintele în context, nu cred că se prefigurează idei noi“ – nu ne rămâne decât să decelăm specificul autorului în a exprima ideile spuse deja în decursul istoriei omenirii.Faţă de maximele, cugetările, aforismele cu care suntem obişnuiţi, autorul are o mai mare aplecare spre poezie, >>>>>Lucian Gruia

VICTOR NEGARA, GERMANIA: NU JUDECA PE NICI UN „IUDA“

Ochii imi cad pe o scurta predica a lui Richard Wurmbrand despre Iuda, cel care l-a vandut pe Iisus Hristos. Dau textul german, care m-a intepat la inima, atunci cand l-am citit : „Der Herr Jesus richtet niemanden. Lasst uns von ihm lernen, niemanden zu verurteiler, nicht einmal einen Judas“ (Domnul Isus nu a judecat pe nimeni. Sa lasam sa invatam de la el, pe nimeni sa nu judecam, niciodata un „IUDA“ – Evanghelia dupa Sf.Matei cap 7:1) HEI ! … AICI AM GRESIT! Am inceput sa judec si sa caut vinovati, mai ales dupa imbolnavirea si moartea lui Ioan Alexandru, iar mai apoi a mortii lui Segiu Cucietu – secretar de redactie la revista „TARA“ din Chisinau.

Mai bine sa-i consider „nefericiti“ pe multi dintre „IUDELE“ timpului nostru, care se „spanzura“ in nestiinta lor de necunoastere a lui>>>>>Victor Negara

MARIAN CHIRULESCU: EMANOIL TOMA SAU „AMENINŢAREA CU… PAMFLETUL“

Prahoveanul Emanoil Toma (n.1944) este cadru didactic (inclusiv director de şcoală), dar este şi scriitor, prezent, din 2000 până acum, cu 12 volume, precum şi cu materiale apărute în presa cotidiană locală sau în reviste culturale şi literare din judeţ şi din ţară. Creaţiile sale literare cuprind poezii, romane, proză scurtă, publicistică (editoriale, interviuri).
Persoană incomodă, cum se autocaracterizează într-un interviu, Emanoil Toma păstrează în proză latura realist-satirică, swifteiană, aspect regăsibil şi în modul în care editorialistul îşi concepe energicele articole strânse acum, în volumul „Sub ameninţare: Pamflet“ (Ploieşti, Printeuro 2006, 148 pagini), articole apărute în săptămânalul „Oglinda Câmpinei“, în perioada 2000-2005. Titlul volumului, percutant, incisiv, poate avea, eventual, două sensuri: ameninţarea asupra cetăţeanului obişnuit, >>>>>Marian Chirulescu

MIHAI ANTONESCU: „CONSEMNĂRI PRIETENEŞTI : George G. Daragiu: „La porţile utopiei” (Editura „Deliana“, 2005)“

Tratat despre sine

Să priveşti în sufletul cuiva ca într-o fântână născătoare de stele, îşi trebuie musai ciutura unei zile, legănându-se departe de ritmurile cotidiene arhiştiute, o ciutură adăstând în cumpăna umed-strălucitoare a unui cerc sunător, ce se îndeamnă parfumat şi desculţ pe deasupra unei livezi în floare. Dar, până să-l recu-noşti pe celălalt în toată măreţia lui orgolios-expresivă, până să-i cuprinzi mărturisi-rea, neapărat una de ultimă credinţă, ce-ţi arată o altă dimensiune a luminării, îţi mai trebuie un pic de răgaz pentru litera ce-ţi leagă privirile de pagina vie, unduind cuminte în largul mâinilor,>>>>>Mihai Antonescu

MIRON ŢIC: AL FLORIN ŢENE – „CINA CEA FĂRĂ DE TAINĂ“ SAU ÎNTOARCEREA POETULUI ÎNTRE CLIPE ARZĂTOARE

Al. Florin Ţene îmi trimite ultima sa carte de poeme, intitulată „Cina cea de taină“, apărută la Editura „Eurograph“, Cluj Napoca, 2006, în colecţia „Lacrimi de magnolie“, într-o ţinută’ grafică deosebită. Dincolo de valoarea poeziei, poetul a avut grijă să pună în finalul volumului: date biografice, premii naţionale şi premii internaţionale, opera şi peste 50 de referinţe critice din partea unor importanţi şi cunoscuţi critici literari. Găsim pe pagina a IV-a a coperţii, una dintre cele mai frumoase poezii, în care se simte cum pâlpâie aripa timpului de întoarcere a poetului către satul său natal. Cităm acest poem, convinşi de valoarea frumuseţii ce o emană „întoarcerea poetului“: „S-a întors poetul în satul natal/ cu toate păsările lui zburătoare/ acelaşi râu îi aduc la mal/ amintiri din clipe arzătoare./ >>>>>Miron Ţic

NICOLAE NICOARĂ-HORIA: EUGEN GOIA – „MEMORIA PĂMÂNTULUI ROMÂNESC“

Am în faţa ochilor mei cartea părintelui Eugen Goia – „Memoria pământului românesc“, a treia carte tipărită acum şi a câta dintre manuscrisele Domniei Sale, nu ştiu! Omul acesta- om fiind mai înainte de toate- şi-a iubit şi îşi iubeşte ţara şi neamul acesta ca pe un singur trup binecuvântat de Dumnezeu, care a pătimit şi a înviat asemenea Celui răstignit pe crucea greşelilor noastre! Toate suferinţele şi îndurările sale, toate semnele cuielor sunt vii şi pilduitoare pentru cei de acum şi pentru cei ce vor veni în urma noastră! Memoria acestui pământ e limpede precum apa unei fântâni din care cel însetat îşi potoleşte arşiţa-i lăuntrică. Memoria lui nu cheamă la răzbunare şi ură, este mereu un imn şi o rugă a împăcării, a iertării celui pătimaş faţă de mult prea-pătimitul >>>>>Nicolae Nicoară-Horia

PETRE CICHIRDAN: ” MIRESME ŞI GREIERI ” – POEME ÎN STIL HAIKU

La una dintre  întrunirile Societăţii Culturale „Anton Pann“ ne-a fost distribuită personal, de către autor, o carte, aproape carte, o plachetă de poezie, subintitulată micropoeme în stil haiku, semnată de Adina A. Enăchescu şi intitulată „Miresme şi greieri“. Am considerat gestul, ca unul ce a ţinut loc de lansare a unei noi cărţi, apariţia, în sine, fiind una de tip provocator… Întratâta încărcătură de lirică locală, sub semnul supralicitării unei sintagme care ne defineşte excesiv ca popor născut poet, mica scriire, apărută în colecţia revistei „Orfeu“, Seria Poezie (71), 2005, vine să scuture puţin stufoasa producţie de gen, să o aerisească şi, precum sporturile marţiale– scurte şi esenţiale, ajutate de sunete– icnete la fel de scurte, încearcă trăirea lirică, gestul filozofic, pe aceleşi lungimi de undă, practic, pe aceeaşi mărime metrică… Stilul haiku solicită calitatea >>>>>Petre Cichirdan

GEO OLTEANU: AVENTURILE LUI HAJJI BABA DIN ISFAHAN (4)

Cap. VIII: Hajji Baba evadează de la Turcomani

Imediat ce poetul Asker a sfârşit povestirea sa, l-am asigurat că voi face tot ce stă în puterea mea ca să-l servesc, dar i-am recomandat să aibă răbdare, căci, în prezent, eu nu am identificat încă mijloacele necesare pentru a-mi procura propria-mi libertate şi prevăd mari greutăţi în salvarea lui la acest moment. Va fi imposibil să evadez ţinând cont de stricta supraveghere existentă.

În schiţarea istoriei sale, poetul Asker a încercat să fixeze parte din viaţa fostului poet Fatteh Ali Khan, laureat de către Şah, un om foarte abil şi ingenios, care era bine cunoscut englezilor ce se aflau atunci în Teheran, în anii 1812-1813. Puterea stăpânilor noştri era mare atâta timp cât noi eram în deşert deschis. Caii lor erau tot atât >>>>>Geo Olteanu