Olimpia Bebu

Veşnicia-n lumină

Mănunchiul aromelor de fum

Purifică, din vetre, toată valea

Spre care amurgul se-ndreaptă acum,

Când toamna-şi destramă culoarea.

 

Semisfere alungate de vânt

Se-nalţă-n coloane sonore la Cer.

Prin jar zămislesc broderii în cuvânt,

Iar viaţa din foc, lemnele-o cer.

 

Plăsmuiri tăinuite se-aprind

În rugăciuni când cenuşa îmbină

Mesaje-n mistere ce-n rug le cuprind,

Topind veşnicia-n lumină.

 

Legăminte scăldate-n scântei

Se-ntrepătrund în şuvoaie de-aramă,

Cu preamăriri muzicale ce cheamă

Incandescenţa ochilor mei.

 

 

Prin unduirea timpului

Spectacol mesianic e nemărginirea

În transparenţa-albastră a privirii

Transpusă-n rezonanţele gândirii

Prin labirintul punctului, desăvârşirea.

 

Intensitatea nesfârşirii e-n cerescul

Încununării clipei creatoare,

Ce-n ordinea sacralităţii-şi are

Cosmogonia originii, firescul.

 

Aburul luminii-n emblema veşniciei

E viaţa energiilor lustrale

Şi-un flux apoteotic scos în cale

Prin unduirea timpului şi-a poeziei.

 

 

Fermentul meditaţiei

Din miezul unui cerc admir eu simţirea,

Creată-n cvadratura ce-nalţă-n univers.

Prin timpul energetic spre-a raţiunii mers

Spirala vieţii, purificând iubirea.

 

Întrezăresc în inimă stupoarea

Manifestării sfinte a sferelor cereşti

Şi arborez albastrul minunii pitoreşti

Pe rugu-nţelepciunii – omenirea.

 

Fermentul meditaţiei planează

Pe mantia destinului uman,

Gravând cu giuvaeruri luminii-n talisman

Şi-nsufleţind orocolu-n amiază.

 

Solara-nrâurire s-o răsfrângă

Porţii planetare prin vidul din oglindă,

Lăsând divinităţii harul să cuprindă

Izvorul cosmic – Ecoul gândului l-atingă.

 

Din aura privirii milenare

Efect nealterabil perfecţiunea are

Şi-un punct primordial emană-n contemplare

Ascensiunea de slavă purtătoare.