Ioan-Petru Viziteu

Echinocţ

Cântecele se-aprind din strună

Bucuria leagănă misterul

Soarele se zbate să n-apună,

Coborând în curcubee cerul.

 

Chiote rostogolite peste şesuri

Inimile-s puse-n tăvi la poartă

Gâzele îşi fac din zumzet versuri

Toată zarea cântă fermecată.

 

Mulţumire

Miracolul vieţii

Prin tine trăit

A zidit înălţării statuie

Iisus văzându-ne trupul

De lacrimi stropit

Singur pe cruce

Se suie.

 

Dimineaţa

Moto: „Merită să te naşti

Măcar pentru a vedea o nuntă.”

 

E sunet de flaut

Şi liră

Sufletul meu ceruri coboară

În alai de luceferi

Şi stele

 

Soarele

Fiul cel mare

Cu fiica cea mică a nopţii

Îşi însoară.

 

Horă

Pluguri purtate de bouri

Peste ogorul meu

 

Îmi vine să-i strig

Din urma fierului

Pe cei care-au făcut

Din vieţile lor

Stemă.

 

Veniţi să-ncingem hora

Pe tărâmul acesta

 

Veniţi

Ceasul meu bate în inima

Unui cântec!

(Din volumul „Şoapte la uşa templului“, Editura „Fundaţiei Culturale Cancicov“, Bacău, 2006)